Totul se face doar prin cultură. MULŢUMIM adevăratelor valori naţionale

În sfârşit, oamenii de artă vor avea o zi a lor, în care toţi îşi vor aminti de ei, „Ziua Naţională a Culturii”, sărbătorită în acest an pe 20 mai. Ei, cu această ocazie am fost aseară la concert, cei drept unul de excepţie. Spunea cineva de pe scenă: „Probabil, Palatul Naţional, n-a adunat niciodată atâta lume bună, atâtea nume importante„.

Într-adevăr nu este atât de uşor să îi vezi în acelaşi moment şi pe Nicolae Botgros, Ion Ungureanu, Mihai Cimpoi, Gleb Sainciuc, Vitalie Rusu, Mihai Munteanu, Nicolae Dabija, Eugen Doga, Gheorghe Mustea, Marian Stârcea, Andrei Strâmbeanu, Paulina Zaftoni, Dina Cociuc.

Chiar dacă nu au fost în sală, merită tot respectul nostru: Mihai Volontir, Maria Bieşu, Anastasia Lazariuc, Ion Suruceanu, Zinaida Julea.

Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Emil Loteanu, Nicolae Sulac, Mihai Dolgan sunt nume sonore care au plecat de mult în nefiinţă, dar care ne veghează cu amintirile de acolo de sus.

Are mare dreptate dirijorul Orhestrei Simfonice a Companiei Publice „Teleradio-Moldova” Gheorghe Mustea când spune despre cultură că este curăţenia sufletului. „Ea se începe din familie, se prelungeşte la şcoală, iar copii noştri trebuie să îi educăm despre cultură cu 9 luni înainte de a se naşte”.

E foarte greu de redat în cuvinte zecile de emoţii şi de fiori de plăcere care mă cuprindeau văzând atâta artă adevărată. Într-adevăr, arta nu are asemănare, cu ea poţi alina orice durere, orice tristeţe. Noi, spectatorii, însetaţi de cultură aplaudam necontenit şi încă mai aveam putere, pentru că pe scenă urcau doar valori importante ale culturii noastre naţionale.

Ei şi cum fiecare eveniment mai important nu se petrece fără vreun politician, aseară a venit Marian Lupu, preşedintele interimar, bogat în fraze siropoase şi greu de înţeles şi-a exprimat adânca plecăciune pentru oamenii de artă, menţionând că a venit timpul să investim în cultură.

Sigur că a aruncat în stânga şi în dreapta cu tot felul de promisiuni pompoase, frumoase asigurându-i pe cei prezenţi că este părtaşul ideii de a investi în cultură şi că o să rezolve multe. Dle Lupu să ştiţi că noi, în special jurnaliştii, vom urmări evoluţia lucrurilor şi cu siguranţă vă vom da aprecieri la sfârşit de an.

Acum ne întrebăm: oare cei care ne promovează ţara departe de hotarele ei numai de asta au nevoie, de promisiuni, de spectacole în care, în calitate de protagonişti principali, sunt tot ei, oare pentru asta se dedică? Nu, domnilor guvernanţi, ei au nevoie de altceva. După discuţiile cu mai mulţi creatori ai culturii noastre am înţeles că au nevoie de finanţări, „pentru că sunt catastrofal de mici”, de salarii, de reparaţia clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea, de pensii normale. În acest scop, propun de elaborat o politică serioasă în domeniul culturii, de mai multă susţinere din partea statului: scutirea de la plăți comunale, deplasări, foi pentru odihnă, etc.

P.S. Totuşi, vreau să închei pe o notă optimistă spunând că arta este nectarul depozitat al sufletului uman.

Anunțuri

Ambasadorul muzicii moldovenești – Ion Suruceanu

NOTĂ: Interviul a fost publicat pe 11 Septembrie 2009 pe site-ul politik.md

”A mai trecut încă o toamnă, din viața lungă de actor/ O tristă și frumoasă doamnă, cu flori m-așteaptă la pridvor. Se cerne frunza ruginită, de pe salcâmi și de pe fagi/ Iar eu privesc ca-ntr-o oglindă în ochii ei atât de dragi.

Când frunzele cad de pe tei și intră prin geam în odăi/ Tu toamnă să nu mă iei din brațele acestei femei. Vom fi mereu împreună ca florile într-o cunună/ Ca tremurând de mistere pe cer două stele”.
Cântă interpretul Ion Suruceanu în melodioasa și frumoasa sa piesă ”Toamna”. Ion Suruceanu este VIP-ul acestei săptămâni, celui  pentru care a 60-a oară, în această toamnă persoanele dragi, rudele, prietenii, dar și sutele de admiratori i-au spus ”La mulți ani!”.  Vocea sa puternică, persoana sa interesantă, felul său glumeț de a spune lucrurilor pe nume m-a făcut să descopăr o altă latură pozitivă a maestrului. Mereu tânăr și îndrăgostit de muzică, Ion Suruceanu a demonstrat că este unul dintre cei mai iubiți interpreți de muzică ușoară de la noi. Popularitatea sa a depășit hotarele țării, astfel, pe bună dreptate, putem să-l numim ambasadorul muzicii mldovenești. Dacă vreți să aflați cum au fost cei 40 de ani petrecuți pe scenă, dacă vrea să se implice, VIP-ul săptămânii, în politică, care sunt cele mai neobișnuite cadouri pe care le-a primit de la fani, sau dacă este afectat de criza economică vă îndemn să citiți în interviul de mai jos.
1. Care au fost emoțiile trăite la prima ieșire pe scenă, adică cum a fost debutul cântărețului Ion Suruceanu?
Debutul meu artistic a început pe când aveam 19 ani. Atunci am mers la Leningrad, în 1968, cu formația ”Noroc” în sala Palatului Gorki, cea mai mare de pe atunci și exact după 40 de ani am mai avut un spectacol acolo. Apariția mea în scenă dura doar 15 minute, dar cântam în limba română și imaginați-vă toți să te aplauze cu toate că nu înțelegeau nimic era un lucru apreciat. După aceea am înțeles că o piesă poate să fie aplaudată și apreciată nu numai pentru că este înțeleasă, dar pentru că linia sa melodică este foarte frumoasă.  Emoții, bineînțeles, au fost mari, mai ales, întâlnirea cu publicul, pentru că nu prea aveam mare experiență pe scenă. Până la începerea spectacolului aveam mari emoții, chiar eram cuprins de o frică interioară, dar după aceea așteptam să treacă mai repede zilele și să vină alte concerte. Îmi părea mult timp de la un spectacol până la alt spectacol, pentru că de la fiecare învățam ceva nou. Orice spectacol își are specificul său, de fapt, este imposibil o piesă să o cânți de două ori într-un concert la fel, dar nemaivorbind de spectacole. Este imposibil pentru că de fiecare dată găsești câte ceva nou.