Maria Harea: mergeam din casă-n casă rugând părinții să vorbească limba română

Notă. Publicat şi pe arena.md pe 31 august 2011

Continuă să citești Maria Harea: mergeam din casă-n casă rugând părinții să vorbească limba română

De ce iubesc Moldova după 20 de ani de independenţă

27 august 1991. O zi aparent liniştită, în special pentru noi, cei de la ţară, care nu aveam idee ce se întâmplă în capitală. Pe atunci nu existau tehnologiile avansate şi nu se transmitea în direct orice eveniment, de aceea, îmi amintesc momentul în care am deschis televizorul şi am văzut ce s-a întâmplat peste zi – am rămas uimiţi.

Continuă să citești De ce iubesc Moldova după 20 de ani de independenţă

Florin Piersic şi… amintirile copilăriei noastre

Şi astăzi mai sunt cu impresiile plăcute de la spectacolul de joi seara, 26 mai, jucat de celebrii actori români Florin Piersic şi Medeea Marinescu (Mirabela, din filmul ”Maria Mirabela”) la Teatrul Naţional ”Mihai Eminescu”.

Spectacolul “Străini în Noapte”, de Eric Assous, în regia maestrului Radu Beligan este un alt fel de mod de a spune lucrurilor pe nume. Un spectacol în care joacă doar doi actori timp de o oră și 45 de minute cu o sală arhiplină de la începutul până la sfârșitul spectacolului.

De la început spectacolului înţelegi cu totul altceva decât ceea ce urmează. Gândul te duce departe de multe ori, pentru ca în final să vezi că ei, de fapt sunt tată şi fiică. Totul se petrece într-un apartament frumos amenajat cu un decor roşu-negru. Povestind pe scurt, pentru cei care nu au avut posibilitatea să îl vizioneze, vă spun că la început crezi că e vorba de seducţie, apoi ea spune că este jurnalistă şi investighează comportamentul bărbaţilor la prima întâlnire, după care îi spune că soţia lui a rugat-o să îl verifice cât e de fidel, pentru ca la sfârşit să înţelegi că ea a încercat să îşi cunoască tatăl care a lăsat-o pe mama ei însărcinată şi a dispărut.

Continuă să citești Florin Piersic şi… amintirile copilăriei noastre

Povestea stejarului și a crengilor căzute din PLDM

A fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi nu s-ar povesti: un bărbat cu o gospodărie mare și frumoasă, cu studii peste hotarele țării, cu o soție inteligentă, cu doi copii frumoși, cu multe afaceri și o viață ca în povești.

Ei, timpul a trecut și gospodarul casei s-a gîndit să sădească un stejar care, udat bine și alimentat cu multă lumină, a devenit într-un timp foarte scurt, 4 ani, unul înalt, cu ramuri puternice, noduroase, cu o coroană largă și bogată.

Timpul a trecut și zi de zi stejarul dintr-un verde pal se făcea într-un verde tot mai verde. Făcea tot mai multe ramuri mari și sănătoase și mai multe rădăcini prin solul bine afînat ajungînd în toată țara. Astfel, gospodarul casei văzîndu-și copacul crescînd ca pe ”drojdie” a devenit și el mîndru de opera sa și foarte sever, după cum afirmă colegii din jurul copacului.

Totul bine și frumos, dar ceva parcă nu e chiar așa, parcă soarele nu mai lumina așa bine, parcă și ploaie nu mai era la timp. Și așa încet, încet parcă din senin s-a rupt prima creangă, Călin Vieru, fiul regretatului poet Grigore Vieru. După plecarea sa, Vieru a menționat că gospodarul Filat s-a folosit de numele său. ”S-a ușurat PLDM-ul de încă un mîncău. Nu mă mai regăsesc în principiile partidului, trebuie să îmi croiesc o altă cale, am decis decît să fiu codaș la oraș, mai bine să fiu fruntaș la sat”.

La scurt timp a mai căzut încă o creangă destul de puternică, Vitalie Nagacevschi. Plecarea sa din rîndurile partidului a survenit după prezentarea raportul privind evenimentele din aprilie 2009. „Am fost marginalizat. Trebuia să mă transform într-un mecanism mut de vot, fără să mai intervin, fără să pot să-mi exprim opinia”, spunea Nagacevschi, după ce a părăsit partidul condus de Vlad Filat.

Timpul a mai trecut, stejarul era bătut puternic de vînt, se clătina, dar nu era smuls din rădăcini. Totuși, după un an de la căderea ultimei ramuri, toată lumea mai are parte de o surpriză, ruperea altei crengi bine crescute, Alexandru Tănase.

Și, lovitura cea mai puternică a fost atunci cînd într-un timp record, mai puțin de o lună, de la ruperea crengii lui Tănase, anunță plecarea sa din PLDM prim-vicepreședintele PLDM, Mihai Godea. Ei, iaca acum mare surpriză, după cum se vede și pentru cel care a sădit stejarul, Vlad Filat. Godea a adus mai multe argumente despre plecarea sa, că este nemulțumit de ceea ce se întîmplă în cadrul partidului, că nu se face nici o schimbare și doar se fac declarații siropoase, că îi sunt ascultate telefoanele și că doar cineva ia decizii pentru toți.

Și uite așa m-am suit pe o șa și v-am spus povestea așa! Cu toate că nu se termină povestea mea aici, așteptăm evoluția stejarului de mai departe pentru a scrie.

Raisa Vieru – cu gândul la Grigore Vieru

NOTĂ: Interviul a fost publicat pe 12 Februarie 2010 pe site-ul politik.md

”Nu am, moarte, cu tine nimic,/ Eu nici măcar nu te urăsc/ Cum te blesteamă unii, vreau să zic,/ La fel cum lumina pârăsc. {…} Nu frica, nu teamă,/ Milă de tine mi-i,/ Că n-ai avut niciodată mamă,/ Că n-ai avut niciodată copii”. Mai aud și acum, după un an, vocea caldă și liniștită a poetului nostru Grigore Vieru, care rostea aceste versuri, în timp ce zeci de mii de oameni îl petreceau pe ultimul drum. Ne este dor de tine, maestre şi să știi că vei trăi mereu în inimile noastre!

În preajma zilei, în care Grigore Vieru, ar fi împlinit 75 de ani am realizat un interviu cu soția sa, Raisa Vieru pentru a afla momente unice din viața poetului, pentru a-l avea mai aproape pe Vieru. Imediat ce am intrat în casă am fost întâmpinată de câteva etajere ”bâcșite” cu cărți. Până a ajunge în camera în care obișnuia poetul să-şi petreacă timpul, am fost salutată încă de câteva poliţe de cărți. Sigur, camera în care am realizat interviul era şi ea plină de cărți, de portrete cu chipul lui Grigore Vieru, cu medalii obţinute, cu amintiri plăcute.
Fiecare colț din apartamentul mic și neîncăpător, după cum spune Raisa Vieru, vorbește despre Grigore Vieru, iar biroul de lucru al poetului îl mai așteaptă cuminte să vină. ”Era foarte generos, nu refuza pe nimeni. Întotdeauna spunea: “da o să fac, o să fie bine”. Erau permanent oaspeți în casa noastră. Avea foarte mulți prieteni, îi plăcea să vină prietenii acasă, era ospitalier. Eu știam acest lucru și trebuia mereu să am rezerve în frigider sau ceva gătit” îşi aminteşte, cu drag, Raisa Vieru.
Sensibil, generos, îngăduitor, înțelegător și talentat, acesta a fost Grigore Vieru, versurile căruia au fost cântate, recitate, aplaudate de mii și mii de admiratori. Cartea preferată a soției Raisa este ”Numele tău”, despre care spune că ”acolo este dragostea noastră, tinerețea noastră”. “Acum, de când nu mai este printre noi, trebuie să îi păstrăm memoria, pentru că un scriitor poate învia numai în limba în care a murit” spune Raisa Vieru, îndurerată că poetul i-a apărut doar de două ori în vis. Împreună i-au crescut pe cei doi fii ai lor, despre care îşi aminteşte că nu erau geloși pe faptul că tatăl lor era iubit de către toți copii. ”Ei se mândreau cu poezia tatălui său. La început nu puteau să se obișnuiască cu faptul că profesoara îi întreba poezia scrisă de Grigore Vieru, doar ei știau că este poezia lui tata”. Vă propun să citiți mai jos despre viaţa de zi cu zi a poetului, despre lucrurile neobișnuite care s-au întâmplat după moarte sau despre ceea ce a făcut Raisa Vieru timp de un an de zile fără Grigore Vieru.