Dorina Arsene ne învață că bunele maniere nu au termen de valabilitate

dor

 

 

 

 

 

 

 

 

Continuă să citești Dorina Arsene ne învață că bunele maniere nu au termen de valabilitate

Anunțuri

Maria Harea: mergeam din casă-n casă rugând părinții să vorbească limba română

Notă. Publicat şi pe arena.md pe 31 august 2011

Continuă să citești Maria Harea: mergeam din casă-n casă rugând părinții să vorbească limba română

Nicoleta Gavriliță – un talent în devenire

NOTĂ: Interviul a fost publicat pe 18 Aprilie 2011 pe site-ul http://www.arena.md

Muzica pe care o cântă Nicoleta Gavriliță, elevă în clasa 11 la liceul ”Mircea Eliade”  merită să fie ascultată pentru că prin muzică ea comunică, transmite idei, mesaje. „Probabil muzica e în sângele meu, trăieşte în mine. Am păstrat dragostea pentru muzică şi calităţile de la părinţii mei, care sunt muzicieni”. A participat la mai multe concursuri de muzică, primul dintre ele a fost „Южный Экспресс”, în Yalta, la vârsta de 12 ani, şi a obţinut locul I, apoi “The Land Under The White Wings”– Belorusia unde a obţinut trofeul; Festivalul “Trixie”-Bulgaria, Balchik – premiul II; concursul cântecului francez “Chantons amis!”, Chişinău, de asemenea – trofeul; “Portativul veseliei” 2008, Craiova – locul I.

La selecţia naţională Eurovision a participat de patru ori. Primii doi ani a participat în calitate de back-vocalist pentru interpreţii Galina Şkoda, Cezara şi trupa „Brand”. În calitate de concurentă a participat în prima semifinală a selecţiei din 2010, iar în acest an s-a clasat în finală.

Pe viitor, încă nu a decis dacă numele scenic va rămâne Nicoleta Gavriliță sau îl va schimba. Iar la capitolul flori, Nicoleta are o părere împărţită pentru că nu îi place obiceiul de a se dărui flori cu ocazia zilelor de naştere sau nunţi. Ea consideră că trebuie să vadă florile cum cresc, cum trăiesc, dar nu cum mor. Ar prefera să primească în dar ciocolată sau bomboane în loc de flori.

Îi place să se implice în proiecte de caritate. „Am participat la acţiunea de caritate organizată de Fundaţia „Viorica Nagacevschi”, precum şi în diverse concerte pentru copii, organizate în şcolile-internat din diverse localităţi din republică.

Nicoleta spune bucuroasă că mai mulţi o aseamănă cu actriţa Uma Thurman, pe care o admiră foarte mult. Însă, după stilul de a cânta şi voce este comparată cu Katy Perry.

– Cum ai descoperit că poți cânta?

Talentul meu a fost descoperit când aveam vârsta de 6 ani, la ziua de naştere a mamei, unde am luat microfonul şi am început a cânta cunoscuta melodie „Ветер с моря дул” prin care am şocat toţi invitaţii şi chiar pe părinţii mei. Atunci părinţii au auzit pentru prima oară că posed auz muzical şi calităţi vocale.

Continuă să citești Nicoleta Gavriliță – un talent în devenire

Actorul Iurie Gologan despre soția sa, Daniela: am avut nevoie, pentru a mă îndrăgosti de ea, de o fărâmă dintr-o jumătate de secundă

NOTĂ: Interviul a fost publicat pe 05 Aprilie 2011 pe site-ul http://www.arena.md

Se cunosc de 7 ani și tot de atâta timp sunt împreună. Dragostea lor a început chiar din prima secundă din care s-au cunoscut. Iurie Gologan și soția sa, Daniela Burlaca-Gologan, ambii actori ai teatrului Eugene Ionesco sunt protagoniștii primului interviu acordat împreună.

Emotivi, sensibili, creativi, romantici, se priveau ca prima dată pe tot parcursul interviului care a durat mai bine de două ore. Emană o dragoste continuă, sunt naturali, tineri, visători, fericiți, îndrăgostiți. Se completau reciproc, mereu râdeau, emanau multă fericire, aveau ochii plini de bucurie.

Daniela Burlaca Gologan, absolventă a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, facultatea actor teatru-cinema, clasa profesoarei Nelly Cozaru. Născută în satul Palanca, r-nul Ștefan Vodă, dar de pe linia tatălui are rădăcini din Bucovina. ”Sunt botezată Domnica și îmi place la nebunie numele acesta, astfel încât în acest an am fost o norocoasă deoarece în ultimul rol jucat am purtat numele Domnica.

Sunt actriță la teatrul Eugene Ionesco din 2008 împreună cu Iurie, întotdeauna ne străduim să fim împreună, iar recent facem parte și din echipa fondatoare a Teatrului studio GenezaArt pe care l-am fondat acum un an și jumătate, împreună cu alți tineri actori. La moment trăim verva spectacolului ”Floarea albastră”, bazat pe corespondența și versurile dintre marele poet Mihai Eminescu și iubita sa, Veronica Micle. Un spectacol care ne-a marcat și care ne-a convins încă o dată că teatrul este o forță și că dragostea ca și genialitatea există, dar are un destin greu”, spune Daniela.

Este o femeie foarte fericită, pentru că are cea mai frumoasă familie, cel mai iubitor soț, o fetiță Milissa-Alexandrina de 2 anișori, ”este tot ce avem mai de preț pe lumea asta”, a menționat Daniela. Cândva, mama, mi-a spus că primul copil este chipul dragostei, cred în asta pentru că odată cu apariția fetiței am sesizat că dragostea zâmbește, vorbește, aleargă, face șotii cu o sinceritate care nouă celor maturi ne trezeste doar emoții pozitive și ne unește prin armonie. În general, îmi place viața, îmi plac sărbătorile petrecute în sânul familiei, ador să-mi fac meseria, unicul lucru pe care mi l-aș dori e să fie toți copiii sănătoși pe lumea asta, atunci viața ar fi și mai frumoasă”, menționează Daniela cu o față zâmbitoare.

Continuă să citești Actorul Iurie Gologan despre soția sa, Daniela: am avut nevoie, pentru a mă îndrăgosti de ea, de o fărâmă dintr-o jumătate de secundă

Valeriu Turea, Ambasadorul R. Moldova în Portugalia: ”Moldovenii din Portugalia sunt oameni de foarte bună calitate”

NOTĂ: Interviul a fost publicat pe 30 Martie 2011 pe site-ul http://www.arena.md

Ambasadorul R. Moldova în Portugalia, Valeriu Turea, aflat de jumătate de an în Portugalia, se bucură de o relație destul de bună cu cetățenii moldoveni stabiliți acolo. ”Majoritatea  adresărilor cetățenilor noștri sunt de ordin consular, dar mă bucur că oamenii bat la uşa misiunii  nu doar atunci când au de rezolvat o problemă, ci şi să mai stea la o vorbă de suflet. Iar lucrul acesta se întâmplă numai atunci când cetăţeanul se convinge că este tratat cu înţelegere şi respect.

Aflându-se atât de departe de R. Moldova, la 10 mii de km distanță, ambasadorului îi este cel mai tare dor ”de casă, de copii şi de nepoţi, de prieteni, de strada Alecsandri pe unde mă plimbam când eram student și unde locuiesc acum, de cărţile pe care nu le-am putut lua cu mine la Lisabona. Am în curte un cais care rodeşte nişte caise uriaşe. Într-o noapte, am ieşit afară şi am rămas fascinat, pur şi simplu, de ceea ce am văzut: caisele mele luminau pe fundalul cerului înstelat. Şi cum luminau!”  

Se mândrește cu o bibliotecă de câteva mii de volume clasificate arbitrar după principii gen „acces cotidian”, „lecturi de duminică”, „afară-i toamnă, frunză-mprăştiată”, „pentru nepoţi”, „poate că-n altă viaţă”.

Întrebat ce apreciază cel mai mult în viaţă, Valeriu Turea a spus că familia, cu toate că recunoaște că ar trebui să-i acorde mai multă atenţie. ”Îmi place  munca mea, deşi, este loc pentru mult mai bine”. Nu se laudă cu mulți prieteni, ” doar câţiva, în  schimb ce prieteni!” Despre dorințele de viitor, ambasadorul a preferat să răspundă cu o vorbă înţeleaptă: ”dacă dorești să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune ce planuri ai”.

– De ce Ambasador în Portugalia? Este întâmplător sau nu faptul că aţi devenit Ambasador?

De ce Ambasador sau de ce în Portugalia? Vă mărturisesc sincer, sunt în dificultate să răspund la această întrebare… Vă daţi seama, decizia nu-mi aparţine e a ministrului Iurie Leancă. Bănuiesc că are anumite raţiuni în această privinţă, însă atunci când mi-a propus să merg la Lisabona, am fost luat oarecum prin surprindere. Nu că m-ar fi lăsat refractar o asemenea ofertă – pur şi simplu, pe agenda mea nu figura o schimbare bruscă de mediu, climă, anturaj.

Continuă să citești Valeriu Turea, Ambasadorul R. Moldova în Portugalia: ”Moldovenii din Portugalia sunt oameni de foarte bună calitate”

Otilia Drăguţanu: optimismul – elementul forte în viaţa sa

NOTĂ: Interviul a fost publicat pe 21 Ianuarie 2011 pe site-ul politik.md

Cea de-a 49 invitată a rubricii „VIP-ul săptămânii” molipseşte pe oricine intră în contact cu ea, de optimism, de bună dispoziţie şi de o poftă nebună de viaţă. Otilia Drăguţanu, directorul casei de traduceri Berlizzo Group este o persoană simplă şi modestă la prima vedere, dar destul de sigură şi hotărâtă. Dacă în timp ce citiţi interviul aţi asculta şi frumoasa melodie „Viaţa are gust”, interpretată de „Holograf”, sunt sigură că aţi înţelege intensitatea cu care merită să fie trăită fiecare clipă din această viaţă, fapt care o caracterizează pe invitata săptămânii.

„Sunt o optimistă incurabilă. Mi s-a spus de multe ori că mi-am pus ochelari roz şi văd viaţa prin ei. Dar mie aşa îmi place să trăiesc, să-mi amintesc lucrurile bune ce mi s-au întâmplat, să dau atenţie doar la ceea ce este bun în viaţa mea în prezent şi să mă aştept doar la bine în viitor. E adevărat că sunt un om norocos, poate de aceea îmi este mai uşor să spun şi să cred că viaţa, lumea, oamenii sunt frumoşi”, spune cu drag Otilia Drăguţanu.
Am remarcat că poartă un nume foarte frumos, Otilia, motiv pentru care am întrebat-o despre semnificaţia lui. „Otilia provine de la cuvântul german vechi „auda” care înseamnă bogăţie, avere. Mama vroia să-mi pună numele Alexandrina, dar a văzut într-o zi la televizor o campioană de gimnastică şi i-a plăcut. O chema Otilia”.
Provocând-o, am întrebat-o pe Otilia Drăguţanu dacă într-adevăr i se pare minunat să fii femeie şi răspunsul ei a fost pe măsură: „Dacă m-aş naşte a doua oară tot femeie aş vrea să fiu. Nu de alta, dar bărbaţii nu pot purta cercei, pantofi cu toc, unghii vopsite, flori în păr… dar mai ales nu pot naşte copii şi eu cred că principalul rost, dar şi cea mai mare binecuvântare a unei femei este să poarte, să nască, să crească copii. Pe mine nimic nu mă face mai fericită, decât să-l aud pe feciorul meu, Luca, spunându-mi „Mami, eşti frumoasă!”, sau să o văd pe prinţesa mea, Mia, cum alergă prin casă cu cârlionţii în vânt. În plus să fii femeie, înseamnă să ai parte de admiraţia şi atenţia bărbaţilor. Şi asta este minunat!”
Recunoaşte că uneori se mai întâmplă să fie supărată, iar pentru a-i trece vorbeşte cu sora ei. „Uneori plâng. De cele mai multe ori, tot cu sora mea. Ea e sufleţelul care mă înţelege în orice circumstanţe. Dar supărările mele nu ţin mult. Găsesc foarte repede forţe să-mi revin”, spune VIP-ul săptămânii.
Referindu-mă la cartea Andreei Marin-Bănică, „Preţuieşte viaţa”, am întrebat-o pe Otilia Drăguţanu pentru ce preţuieşte viaţa şi mi-a răspuns pentru tot. „Pentru bune şi pentru rele. Sunt norocoasă că m-am născut pe acest pământ şi mă pot bucura de tot ce mă înconjoară”. Iar dacă mai doriţi să mai savuraţi din optimismul şi încrederea cu care vede Otilia Drăguţanu lucrurile vă îndemn să citiţi interviul de mai jos.