RSS

Zăpada visurilor noastre

17 Dec

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,

Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;

Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,

Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.

                           („Iarna” de Vasile Alecsandri)

Şi ce dacă e mijlocul lunii decembrie? Şi ce dacă nu este nici urmă de zăpadă? Şi ce dacă toţi copii aşteaptă cu nerăbdare să meargă la săniuş, să se bată cu bulgări de zăpadă? Şi ce dacă tinerii îndrăgostiţi vor să facă o plimbare sub clar de lună, îmbujoraţi de ger şi prigoniţi de mormanele de zăpadă.

Evident, sunt întrebări retorice care ni le adresăm zilnic şi la care cu greu putem găsi un răspuns. Deşi e mijlocul lunii decembrie şi trebuia să fie de muuuult zăpadă, de câţiva ani deja acest lucru se întâmplă mult mai târziu. Schimbări climaterice, veacul de apoi, anul 2012, oare care să fie adevărul?

Îmi amintesc cu drag şi dor de iernile geroase petrecute la ţară, de munţii de zăpadă formaţi chiar în ograda casei, de drumurile înzăpezite care îngreunau circulaţia, motiv pentru care de multe ori nu mergeam la şcoală. Cel mai mult ne plăcea să ne zbenguim, să ne tăvălim în zăpadă, să ne batem cu bulgării mari, să facem în fiecare zi oameni de zăpadă. Atunci era ceva obişnuit, ceva firesc. Acum sunt doar vise, dorinţe, amintiri.

Mi-i dor de acele vremuri, mi-i dor de serile cu lună plină la săniuş. Câte 100 de copii din alte două sate vecine ne adunam pe un deluşor şi până pe la 12 noaptea uitam şi de frig, şi de lecţii pentru a doua zi. Şi fulgii erau parcă mai altfel, mai mari, mai frumoşi. Cu mare drag îi prindeam în mâină şi ne jucam cu ei şi ei se jucau cu noi, copiii.

Vai, dar cât de plăcut este atunci când vii îngheţat şi obosit şi te lipeşti de soba fierbinte sau stai aşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleşte. Cât de frumos este să vezi printre albul sclipitor ieşind alene fumul din hogeaguri pierzându-se în neantul universului.

Îmi amintesc când, în una din puţinele zile apărea soarele, noi obişnuiam să-i spunem “soare cu dinţi”, eram veseli şi zglobii şi se auzea de departe scârţâitul puternic de sub picioare.

Sunt o norocoasă pentru că am avut parte de ierni frumoase, de multă zăpadă, acum, însă, copii, n-au parte de aşa minunăţii. Dar voi ce vă amintiţi din iernile geroase?

P.S. Material publicat şi pe allfun.md

 
Un comentariu

Scris de pe 17 Decembrie 2011 în Pur şi Simplu

 

Etichete: , ,

One response to “Zăpada visurilor noastre

  1. Muzica

    17 Decembrie 2011 at 21:57

    Dupa cate am auzit yo, anul acesta no sa ne putem bucura de zapada, insa iarna fara zapada nu e iarna😦 pacat.. frumos articol.. am o nostalgie dupa zapada deja..

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: