RSS

Maria Harea: mergeam din casă-n casă rugând părinții să vorbească limba română

27 Sep

Notă. Publicat şi pe arena.md pe 31 august 2011

Maria Harea, conferenţiar universitar, şef de catedră Pedagogia Învățământului Primar din cadrul Facultății Pedagogie a Universității Pedagogice de Stat “Ion Creanga” este cea care a pus bazele scrisul latin. Maria Harea este autoarea primului ”Caiet de scriere”, apărut în 1991, în baza căruia toți elevii clasei I au învățat să scrie corect în grafia latină.

Printre cele mai importante publicații se numără Caietul, cel care a însoţit Abecedarul lui Grigore Vieru, Coordonate metodologice la învăţarea cititului şi a scrisului, Ghidul studentului şi Ghidul masterandului (coautor).

Maria Harea a susținut și a promovat liceul Ginta Latină din sectorul Ciocana care printre primele licee a început predarea în limba română.

Cum a apărut ideea publicării uni astfel de Caiet?

Nu a apărut așa spontan, dar m-am născut cu această idee. Până la evenimentele din 1989, ideea lui o purtam în suflet, care s-a transmis chiar de la părinții mei. Până în 1990 corespondam cu mama mea în grafia latină pentru că ea nu cunoștea alfabetul chirilic și scriam pe plic adresa în limba rusă, dar în interior cu grafia latină.

Eu am venit cu ideea, am mers la Ministerul Învățământului și am spus că accept scrierea unui caiet pentru clasa I, știind că abecedarul va trece în grafia latină. Scrierea lui a durat mai bine de un an, iar din luna martie elevii au putut să învețe din el deja.

Ce a însemnat pentru Dvs. prima zi în care ați auzit că va fi pus pe banca elevilor acest caiet?

Emoții extraordinar de mari, dar tot ceea ce am făcut a fost din interior. Tot sufletul era plin de bucurie, pentru că vom reveni la grafia latină și toți cu mare dragoste au acceptat. Au fost unii care mă compătimeau, mă întrebau Marie nu te temi, tu îți dai seama ce faci, asta e o reformă în sistemul nostru educațional, ai copii mici. Eu ziceam, Domnul mă va apăra.

De unde atâta putere?

Toată viața am fost cu această dragoste mare față de valorile noastre naționale, față de țară, de limba ce-o vorbim, de credința noastră creștin-ortodoxă. Indiferent că erau interzise aceste valori, dar așa cum era perioada pe de-ascuns ne străduiam să le menținem, să le valorificăm.

Ce alte acțiuni ați mai făcut în timp ce vă erau interzise?

Îi învățam pe cei doi copii ai mei, dar și pe elevii de la clasa primară a școlii medii ruso-moldovenească în sectorul Ciocana limba română. Depuneam efortul maxim ca să le dezvolt dragostea de limbă, să vorbească frumos și așa și vorbeau la lecții destul de frumos.

Tot în perioada aceea, până în 1990 mi-am făcut studiile la facultatea filologie a Universității de Stat ”Ion Creangă” și desigur sunt recunoscătoare profesorilor mei care m-au învățat: lingvistul Nicolae Mătcaș, Cravcenco, profesor de limba latină, care, prin cursul său ne-a insuflat această dragoste mare și Nicolae Pecic, profesor de gramatică istorică prin care ni se promova limba română, pe sentimentul de mândrie față de ea. Profesorii nu aveau voie să spună că vorbim limba română, dar prin tot contextul lor se  simțea acest lucru. Atunci toți știau că în fiecare catedră sunt agenții securității și nu puteau să spună că noi vorbim limba română. În 1993 am participat la o conferință în județul Brăila, România unde au participat reprezentanții ministerului de acolo, ai parlamentului, șefii de județe ai învățământului și când am povestit cum luptăm noi pentru limba română în această perioadă, bărbații plângeau.

Vara mergeam acasă la părinți și îi rugam să fie de acord să transformăm școala moldo-rusă în una cu predare în limba rusă. N-a fost ușor pentru că eram în perioada URSS, am avut unele plângeri de la părinții vorbitori de limba română. Toată vara am lucrat. În fiecare seară mergeam de la casă la casă și vorbeam cu părinții pentru ca la 1 septembrie să vorbim în limba română. Totuși ne-a reușit. Copii au venit cu tricolorul, cu buchete de busuioc, fără cravata pionerească. Aveam emoții enorm de mari.

A fost o realizare a Dvs.?

Da. Sigur. După care au urmat alte lucrări științifice. Îmi mai amintesc prima mea ieșire din țară, peste podul de flori și cea mai mare dorință a mea a fost să trec Prutul și să iau în mână un ziar român.

Atunci în 1989, când se lupta pentru revenirea la grafia latină, Dvs. probabil ați fost în Piața Marii Adunări Naționale?

Da. În fiecare zi de duminică cu soțul eram în primele rânduri. Aveam o putere enorm de mare și ne gândim acum cum puteam atunci de la 8 dimineața să fim acolo până seara târziu.

Și atunci când s-a anunțat că vom trece la grafia latină ce-ați făcut?

Aplauze. Lacrimi. În genunchi mulțumeam Domnului că în sfârșit a revenit acasă scrisul latin, limba română, fiindcă în toți acești ani cât am activat, până în 1989, de fiecare dată mă simțeam umilită, apăsată, tensionată. Ne obligau să vorbim o limbă rusă perfectă.

Acum, după 22 de ani de când a fost proclamată Ziua Limbii Române nu este scris oficial în Constituție ”limba română”. Cât credeți că va mai fi o problemă aceasta. Sunteți pe acest plan împlinită?

Nu. Așa și a rămas acea declarație din 1989 când limba de funcționare a fost scrisă limba moldovenească. Nu mă simt împlinită și de fiecare dată mă gândesc de ce generațiile care au urmat nu s-au grăbit să ducă lucrul până la capăt.

Cât credeți că vom mai lupta în acest sens?

Îmi amintesc când au venit profesorii de la catedrele de limba română din Rusia și au spus clar că noi vorbim limba română, însă demnitarii de pe atunci nu au înțeles acest lucru. Nu au lăsat pe seama specialiștilor din domeniu să decidă, dar au hotărât soarta și denumirea acestei limbi.

De ce credeți că ar fi nevoie pentru a decide odată?

Suntem în mileniul trei, lumea circulă pe acest pământ în atâtea țări și toți sunt convinși de faptul că americanii vorbesc limba engleză că austrieci vorbesc limba germană. Nu corespunde harta lingvistică cu cea geografică. Harta lingvistică e mult mai mare, cuprinde mai multe țări și asta ar trebui să o înțeleagă toți cetățenii statului nostru, că noi suntem în această hartă mare a limbii române care are o suprafață foarte mare și noi vorbim această limbă și toți știu că până în 1940 au vorbit această limbă. Însă, în perioadă de până în 1990 au șters totul din conștiința oamenilor.

Acum ce ne împiedică?

Cred că politicienii noștri trebuie să fie mai insistenți. Deciziile adoptate în ședințele Parlamentului să revină, să conștientizeze faptul că n-a fost dus până la capăt acest lucru și să nu mai fie pus în discuții ce limbă vorbim. Trebuie să înțeleagă poporul nostru că sunt 2 noțiuni care diferă puțin una de alta, noțiunea de limbă și de grai. Noi, cu adevărat, vorbim graiul moldovenesc, dar limba este română. O limbă mare e formată din mai multe graiuri.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 Septembrie 2011 în Interviuri

 

Etichete: , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: