Clar de lună, corul broscuțelor și liniștea serii

Aseară am fost martora iubirii a doi tineri îndrăgostiți de lângă un lac din Chișinău. Îi priveam cu o mică invidie de fericire cum se iubeau din priviri, râdeau, se dezmierdau.

Așezați comod pe o bancă de pe marginea lacului, sub clar de lună, îndrumați de câteva stele ce licăreau puternic ca niște sfeșnici exact deasupra locului unde stăteau ei observai că sunt rupți de realitate și nimic nu îi poate deranja.

Mirosul îmbietor de tei, predominant în această perioadă de vară, armonia de la corul format din cântecele broscuțelor, liniștea serii creau o atmosferă cu totul specială.

Urmăream cu atenție firul sentimentelor ”încotolocite” din jurul lor. Eram fericită de fericirea lor. Îi vedeam cum el o sorbea din ochi, spunându-i cât de frumoasă este. Ea îi șoptea necontenit cât de fericită o face zi de zi.

Îi priveam și nu mă puteam sătura. Vreau să îi mai privesc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s