RSS

Aseară am fost la război, aproape că nu am fost împușcată (video)

26 Mai

Actorii Teatrului  “Satiricus I.L. Caragiale” au demonstrat încă o dată măiestria, dibăcia și profesionalismul de care dau dovadă, în seara zilei de miercuri, 25 mai, când au jucat, în premieră, spectacolul „Ţara asta a uitat de noi…”, de Constantin Cheianu, unde este abordat conflictul militar de pe Nistru, din anul 1992.

Drept pentru care le spun un sincer MULȚUMESC!

Dacă la început am luat totul ca pe un spectacol ca atare, apoi, auzind sunetele puternice de la combatanți, de la soțiile acestora care își stăpâneau cu greu lacrimile și privind emoțiile care le transmit actorii am intrat și eu atât de mult în mijlocul evenimentelor că la sfârșit simțeam cum sunt cuprinsă de valuri neexplicabile de emoții.

Voi încerca să vă descriu câteva secvențe din cadrul spectacolului, dar vă îndemn neapărat să mergeți să vedeți adevăruri istorice ascunse. Vorbind cu dramaturgul Constantin Cheianu, autorul piesei, îmi spunea că știe mai multe persoane care au scris cărți despre conflictul de pe Nistru, dar că li s-a interzis să le publice, că, în timp ce asculta poveștile combatanților, la un moment dat nu mai putea scrie auzind momente înfiorătoare trăite de aceștia pe frontul de luptă.

Și… se aud primele aplauze. Se stinge încet lumina. Se începe spectacolul. Emoțiile chiar de la început încep să își spună cuvântul, doar de la primele imagini filmate în timpul războiului, lângă mine, o femeie nu poate să se oprească din plâns. Apoi replică după replică începi să înțelegi infernul prin care sunt nevoiți să treacă bărbații aflându-se pe frontul de luptă.

Spectacolul est unul de succes și prin faptul că a jucat și un actor care a luptat atunci, care a fost martorul evenimentelor. Împușcături, care păreau reale, strigăte de disperare, imagini înfiorătoare sunt doar o parte din ceea ce a fost atunci și despre care se trece așa ușor cu vederea. Mă refer la oficialitățile noastre care atâta timp nu pot rezolva nimic, cel puțin pentru cei 284 rămași în viață, dar invalizi de gradele I și II.

După încheierea spectacolului, la partea festivă am discutat cu un combatant pe care îl mai dor rănile și amintirile, care trăiește și el ilegal alături de alte 56 de familii în casa de pe str. Corobceanu, 1 și a spus că într-adevăr spectacolul i-a provocat momente de nedescris….

Dacă aveți posibilitate mergeți neapărat să vizionați acest spectacol în care joacă oameni superbi: Petru Bouroş, Igor Mitreanu, Arcadie Răcilă, Vasile Caşu, Valentin Delinschi, Sergiu Finiti, Viorel Cornescu, Valeriu Țurcanu, Nina Toderico, Natalia Caraman, Ion Grosu, Iurie Popa, Mihai Ciolac, Eugeniu Matcovschi, Ion Ceşeru.

Amintinu-de câteva detalii din perioada anilor 1989 – 1991 trebuie să spun despre:

1989 – 1991: Redeşteptarea sentimentului naţional al românilor din Basarabia

31 august 1989 – limba română este proclamată limba de stat în RSS Moldovenească

27 aprilie 1990 – tricolorul cu cap de zimbru este adoptat ca steag naţional

3 septembrie 1990 – Sovietul Suprem creează instituţia prezidenţială şi îl alege ca preşedinte pe Mircea Snegur

23 mai 1991 – RSS Moldovenească devine Republica Moldova

23 iunie 1991 – Parlamentul Republicii Moldova proclamă suveranitatea Republicii

27 august 1991 – Parlamentul proclamă independenţa Republicii Moldova

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 Mai 2011 în Trăiri

 

Etichete: , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: