RSS

Ce am eu în comun cu copiii lui Nicolas Sarkozy

22 Apr

Am fost un copil foarte răsfăţat. Am fost iubită şi de mama, şi de bunica, de bunel, mai puţin de tatăl meu care l-am văzut doar de câteva ori în cei puţin peste 20 de ani.

Fiecare din cei dragi mie şi enumeraţi mai sus au avut grijă să am tot ce îmi doresc şi să nu simt lipsa celui care a decis că nu este capabil să fie alături de mine şi a plecat atunci când eu aveam doar 3 anişori.

Nu vreau să îl judec, nu cred că este corect din partea mea. Simt, totuşi că nu a procedat corect. Nu ştiu ce i-aş putea spune dacă l-aş vedea, nu ştiu cum l-aş privi după atâta timp. E trist…

Am avut o copilărie fericită. Am fost mereu admirată chiar şi de profesorii din şcoală pentru că mama întotdeauna a avut grijă să fiu îmbrăcată diferit de ceilalţi copiii. A luptat mereu pentru mine, a venit la fiecare adunare de părinţi şi se bucura de reuşitele mele. Învăţam poeziile de la limba română împreună, obiectul ce îmi plăcea cel mai mult. Mama, soră medicală la maternitatea din oraş, lucra 24 de ore odată în 3 zile şi atunci rămâneam în grija bunicuţei mele, Ecaterina, care nu mai este cu noi.

Mama mă lua cu ea la lucru, îmi dădea un halat alb şi îmi punea bonetă pe cap, pentru că pe timpuri erau restricţii foarte mari în timpul serviciului şi învăţam alfabetul împreună, mă învăţa a număra, a socoti. Întotdeuna a compensat dubla dragoste pentru a nu simţi lipsa tatălui meu.

Îmi amintesc foarte bine perioada de vară când ne adunam mai mulţi verişori la bunei şi aveam grijă de animalele şi păsările din jurul casei. Verile erau cele mai interesante, în special serile, când mergeam şi ne jucam până seara târziu pe terenul de joacă. Erau foarte mulţi copii, eram veseli, aveam atât de multe jocuri în care ne jucam… Acum nu mai sunt astfel de tradiţii. Acum totul e mai altfel.

Îmi amintesc, mama mă alinta mereu, pentru ca să nu simt lipsa tatălui, mereu îmi povestea că eu am tată, că un copil poate să se nască doar dacă are şi mamă şi tată, dar că aşa a fost soarta ei şi că mi se va dedica pentru a creşte un copil fericit. Sigur îi sunt foarte recunoscătoare pentru toate. Printre lacrimi, îmi amintesc cum îmi aducea cele mai rare feluri de ciocolate şi mergeam împreună peste tot.

Bunica mea mereu mă alinta, de fapt ca şi pe ceilalţi nepoţi ai ei, era o fire tare bună. Nu avea curajul să ne bată şi ne ameninţa cu o vargă (dex. nuia lungă, subțire și flexibilă, tăiată de obicei dintr-o ramură dreaptă de arbore) dacă nu ne liniştim o să ne bată cu varga. Păcat că nu mai este cu noi. A plecat acolo sus. De 9 ani, mergem doar să o vizităm la cimitir, să îi povestim, dar… nu primim niciun răspuns. E greu…

Am fost un copil fericit. Aveam de toate, mai puţin un tată. Atunci nu înţelegeam cum ar fi dacă ai avea un tată. Cum ar fi dacă ai spune colegilor de la şcoală „lasă-mă în pace că te spun lui tata etc”.

Oare ce suflet poţi să ai să nu te intereseze ce năzbâtie a făcut copilul tău, ce performanţe a mai obţinut, de ce s-a îmbolnăvit într-o zi sau poate să îi faci o bucurie oferindu-i o bomboană?

Dar toate au trecut, timpul le vindecă. După o perioadă, mama s-a recăsătorit, mai am şi o soră de care sunt mândră, pentru că este foarte deşteaptă şi inteligentă. Este mai mică, dar are tată…

Sigur m-a ajutat şi mă ajută foarte mult, dar e dur şi doare…    

Am fost un copil foarte răsfăţat. Am fost iubită şi de mama, şi de bunica, de bunel, mai puţin de tatăl meu care l-am văzut doar de câteva ori în cei puţin peste 20 de ani.

P.S. Istoria citită este una povestită din viaţa reală, am narat la prima persoană pentru că este mult mai real.  Asemănarea dintre persoana despre care am povestit şi copiii preşedintelui Franţei Nicolas Sarkozy este că ambii au crescut fără tată.

Notă: Nicolas Sarkozy s-a căsătorit în 1982 cu Marie-Dominique Culioli, fiica unui farmacist, cu care are doi copii: Pierre (n. 1985) și Jean (n. 1987) şi a divorţat de aceasta în 1996.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 Aprilie 2011 în Pur şi Simplu

 

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: