Vladimir Voronin nu s-ar sătura niciodată de viaţă

NOTĂ: Interviul a fost publicat pe 1 Octombrie 2010 pe site-ul politik.md

Din momentul în care am intrat în biroul mare şi foarte luminos, unde toate lucrurile erau aşezate minuţios de bine la locul lor, am simţit că sunt cuprinsă de un fior de emoţie, în special după ce, VIP-ul acestei săptămâni m-a salutat, strângându-mi mâna respectos. În primul rând mi-a făcut cunoştinţă cu o floare ce stătea ţanţoşă, plină cu floricele roşii, pe pervazul ferestrei larg deschise într-o zi foarte călduroasă de toamnă. Apoi mi-a arătat un nuc, sădit în ograda partidului de vreo 4 ani de zile de o cioară care a aruncat o nucă pe pământ. Apoi, foarte amabil, mi-a oferit un ceai şi ciocolate, aduse special din Rusia. Astfel am purces la realizarea interviului.

Este bine cunoscut, este foarte mult criticat, dar are şi o putere a cuvântului în societate. De aceea am ales să realizez un interviu cu ex-preşedintele ţării, Vladimir Voronin, actualul lider al PCRM. Despre numele său de familie, Voronin, VIP-ul acestei săptămâni, spune că l-a moştenit de la tatăl său, dar că doar numele nu poate să aducă autoritate nimănui. Omul şi-o creează prin acţiunile proprii.
Liderul PCRM spune că crede în soartă. „Soarta ne conduce pe noi, cine nu crede aceasta, sigur greşeşte. Noi credem că organizăm totul cu mâinile noastre, dar numai ceea ce se întâmplă rău facem noi cu mâinile noastre”.
Vladimir Voronin se mândreşte cu cei trei nepoţi de la cei doi copii ai săi: Ecaterina, care îşi face studiile la universitatea din Viena, Olga, care învaţă la ASEM şi Alexei, care a absolvit universitatea de la Viena, apoi Hopchens din SUA, lucrează în Italia şi este căsătorit cu o grecoaică.
Deţine 4 diplome de studii, ultima fiind obţinută la 51 de ani, călătoreşte mai rar, pentru că deja este sătul de avioane. Îi place foarte mult Croaţia, Italia, Rusia, de asemenea oraşul Karlovy Vary din Cehia, unde se şi odihneşte în ultimii 25 de ani.
Despre partidul pe care îl conduce spune că l-a format în 1993 împreună cu încă 3 prieteni, pe o bancă de lângă iazul Comsomolist. Referitor la numărul deputaţilor din parlament, cel de 101, Voronin susţine că este prea mare. „Ar fi de ajuns şi 71 de deputaţi, chiar discutam acest lucru în interiorul partidului şi cred că mari dificultăţi în activitatea parlamentului nu ar fi. Majoritatea proiectelor sunt elaborate de Guvern, atunci care este rostul atâtor de mulţi deputaţi. Care este diferenţa că vor fi votate cu 101 sau cu 71 de voturi. Şi o treime din numărul de parlamentari ar fi foarte mult în buget, pentru că pe lângă deputaţi mai sunt câţiva consilieri, consultanţi, colaboratori ai aparatului care tot trebuie plătiţi”.
Tot, Vladimir Voronin afirmă că viaţa ne dă învăţăminte în fiecare zi, din care noi trebuie să tragem concluziile corecte. De aceea nu s-ar sătura niciodată de viaţă, pentru că toate celelalte lucruri sunt trecătoare. „Nu mă tem de moarte, dar nu vreau să mor încă, mai am multe de făcut”. Nu este adeptul operaţiilor plastice, îi place să arate tânăr prin acţiunile pe care le face.
Întrebat dacă a făcut „testamentul” pe numele cuiva în ceea ce priveşte preluarea şefiei partidului, Voronin a spus: „am fost gata să fac acest lucru pe 7 aprilie 2009, pentru că îmi expira mandatul, însă nu a fost să fie aşa. Pe 6 aprilie am invitat televiziunea naţională, Moldova1 şi am imprimat un mesaj de adio, mesaj pe care îl păstrez doar eu, nu a mai fost transmis. Atunci mă gândeam să plec din conducerea ţării şi a partidului şi să rămân membru la partid şi deputat, dar n-a fost să fie, pentru că democraţii s-au grăbit. Mă gândesc să predau şefia partidului acum când eu sunt alături şi pot să îl învăţ ca partidul să nu simtă acest lucru. Nu trebuie o pregătire specială, pentru a fi lider de partid. Trebuie să aibă autoritate în partid, să fie acceptat drept lider, acum creştem aşa persoane”.
VIP-ul acestei săptămâni este pasionat de vânătoare deoarece „asta înseamnă ieşirea la natură, un contact direct cu pădurea, posibilitatea de a merge pe jos, dacă o să vânez sau nu, nu mă interesează, pentru că principial eu nu vânez iepuri, căprioare, vânez doar mistreţi şi fazani”. Dacă v-am intrigat şi vreţi să aflaţi mai multe lucruri gândite de Vladimir Voronin, vă îndemn să citiţi interviul de mai jos.
1. Povestiţi-ne ceva despre copilăria Dvs. cum a fost, ce va rămas cel mai bine în minte?
M-am născut cu o lună înainte de începerea războiului (25 mai 1941). Evident pe toată copilăria a căzut umbra războiului şi toate jocurile noastre copilăreşti erau legate cu războiul. Cu regret şi maturizarea a trecut tot aşa. La grădiniţă am fost în cea mai grea perioadă, pe timpul foametei, 1946-1947 şi eu locuiam cu bunica, pentru că mama lucra prin satele din apropiere pentru a cîştiga ceva de mîncare şi datorită grădiniţei noi ne-am salvat de foame. O zi mergeam la grădiniţă şi mîncam şi o zi mergea bunica şi lua mîncare pentru ambii şi în acest mod am scăpat de foame.
Tatăl meu biologic a căzut chiar de la începutul războiului şi nu am nici o amintire cu el. Peste 9 ani mama s-a căsătorit cu al doilea tată, dar eu port numele tatălui meu natural.
2. A fost cineva deportat din apropiaţii Dvs., tatăl, bunelul?
Buneii mei au fost deportaţi, bunica în Grigoriopol pentru 8 luni, dar bunelul la Tiraspol, mai bine de un an, pe motiv de „culăcie”. Ei erau consideraţi ţărani bogaţi, dar cum să nu aibă şi animale şi păsări, pămînt, căruţă cu cal, dacă aveau 12 copii. Astăzi eu înţeleg că ei aveau tare puţin pentru numeroasa familie şi trăiau sărac. Copii cei mari îngrijeau de cei mai mici, dar le duceau mîncare şi părinţilor la închisoare. Apoi, în cel de-al doilea val de deportări au fost luate mai multe rude şi duse în Siberia.
3. Cum v-aţi cunoscut cu soţia, Taisia, şi cum aţi cucerit-o?
A fost dragoste la prima vedere. Ea învăţa în şcoala rusă, dar eu în cea moldovenească şi ne-am cunoscut într-o seară de vară, la dansuri. Ea fiind absolventă a clasei a 8-a, iar eu student la Colegiul Cooperatist, primul an, la Chişinău. Au trecut atîţia ani, dar îmi amintesc cum m-a invitat ea la dans, (la dansul cînd fetele îi invită pe băieţi) şi, apoi din septembrie ne scriam scrisori, apoi cînd mergeam acasă ne întîlneam. După care m-am cunoscut cu părinţii ei şi mergeam şi o luam mereu de acasă ca să ieşim la dansuri. Ne-am întîlnit mai bine de 4 ani după care ne-am căsătorit. Am fost sigur în ceea ce fac, deoarece un lucru, o persoană ori îmi place de la început, ori deloc, cu deprinderea nu mă împac.
4. Care sunt ultimele acţiuni pe care le faceţi înainte de culcare, aveţi careva ritualuri de citit, priviţi TV, etc. şi primele care le faceţi cînd vă treziţi dimineaţa?
Înainte de culcare încerc să nu privesc filme fantastice, care te pun în situaţii de stres. De multe ori sînt nevoit să citesc acasă multe proiecte pe care nu le reuşesc ziua, dar la care trebuie să mă pregătesc pentru a doua zi. Trebuie să redactez articole, interviuri, documente importante. De multe ori beau un ceai cu o bucăţică mică de ciocolată neagră pentru a mă calma, pentru ca să pot dormi 7 ore. Dimineaţa mă trezesc pe la orele 7 şi beau o cafea foarte slabă cu lapte, mănînc o bucată de pîine unsă cu unt, pentru ca deja la ora 8 să fiu la lucru.
5. Care sunt dorinţele Dvs, ce mai doriţi să realizaţi în viaţă? 
Mai sînt multe de făcut, pentru că în fiecare zi apar noi şi noi proiecte. Pentru mine, personal, nu mai vreau nimic, eu m-am realizat definitiv. Am ocupat 4 cele mai înalte posturi: de la muncitor de rînd am devenit ministru, de la soldat – general, de la membru de partid am devenit preşedintele lui, de la cetăţean simplu am devenit preşedintele ţării. Pe parcursul anilor, am acumulat foarte multă experienţa pe care vreau să o folosesc pentru a dezvolta ţara. Asta este dorinţa mea de viitor.
6. Aveţi careva regrete?
Nu. Nu fac niciodată lucruri pe care să le regret. Deviza mea este să regreţi niciodată nu este tîrziu, dar întotdeauna este fără rost. Dacă o să regreţi tot nu o să schimbi nimic, de aceea trebuie la momentul respectiv să ai caracter, să faci ceea ce trebuie şi să nu îţi pară rău.
7. Ce vă displace în comportamentul elitei noastre politice?
Cu părere de rău trebuie să constat că elita noastră politică încă nu este formată sau procesul de formare nu este definitiv. Dacă e să vorbim despre politică, atunci, azi sînt implicaţi doar oameni cu interese. La noi, politica este percepută ca un business, ei îşi caută locul lor, depinzînd de conjunctura care se creează. Caută acele locuri, spaţii politice care nu sînt încă ocupate. Cei care pretind că sînt politicieni sînt de fapt business-mani politici, de aceea foarte mulţi dintre ei sînt temporari. Cîte partide, pe parcursul anilor, au fost pentru o perioadă scurtă de timp? Pentru că civilizaţia omenească nu are tare multe ideologii inventate de cînd există viaţa pe pămînt, de aceea aceste partide sînt o ruptură dintr-un partid, dar nu o ideologie bine formată. Cultura politică la noi este foarte joasă, noi nu ştim a conversa cu oponenţii noştri politici. Nici noi comuniştii, dar nici democraţii.
8. Care credeţi că este rolul presei?
Rolul presei a fost şi este foarte important, de aceea din moment ce am luat decizia să formez partidul a apărut şi ziarul partidului. Este foarte bine să ai o relaţie bună cu presa pentru că de multe ori poţi să ai cele mai bune decizii, cele mai bune opinii, dar dacă presa nu le reflectă atunci au murit şi nimeni nu ştie de ele. Presa este o posibilitate reală şi concretă de a comunica cu oamenii. Despre presa de opoziţie nu port nici o piatră în sîn, dacă ei vor să colaboreze cu noi, noi sîntem deschişi.
9. Ce semnificaţie are pentru Dvs. cifra 8?
Nu înseamnă foarte multe sau infinitul, cifrele mele preferate sînt 4 şi 7. 7, cifra grecească care se împarte doar la ea, adică 7 şi atît. Forma cifrei 8 îmi aminteşte de un hulubaş care se coace în cuptoraş. Bine, mai sînt şi cei 8 ani de guvernare a ţării, cei mai complicaţi ani din biografia mea.
10. Mai doriţi să fiţi preşedintele Republicii Moldova? De ce?
Nu ştiu, nu m-am gîndit. Eşti prima care îmi pune o astfel de întrebare, (autor: crezând că nu ştiu, poate, despre numeroasele discuţii la această temă), dar trebuie să mă uit şi în paşaport, cîţi ani am şi apoi să mai decid dacă doresc sau nu, pentru că multe dorinţe sînt limitate de vîrstă. Nu cred că este frumos să mergi în cîrjă şi să fii preşedinte. Nu pot spune sigur nu, pentru că voi vedea ce îmi va aduce soarta.
11. Care credeţi că ar fi o cale de mediere între ex-preşedintele RM şi actualul preşedinte interimar, Mihai Ghimpu, de ce atîta ură?
Nu cred că este tocmai ură, aş spune mai bine o antipatie dură care se bazează pe mai multe componente. Această persoană nu este profesionistă nici într-un domeniu, el cu chiu cu vai a absolvit facultatea de drept a USM, nu are o pregătire bună. Inventează diferite prostii, nu vreau nici o împăcare cu el pentru că nu ne stimează ţara noastră, s-a declarat român.
12. În ce relaţii aţi rămas cu liderul PD, Marian Lupu, fostul speacker al Parlamentului din perioada cînd Dvs. eraţi preşedintele ţării? Dacă ar spune că vine înapoi în partid aţi accepta?
Conform statutului partidului cei care vor să se întoarcă, după ce au fost excluşi, pot să o facă doar după 3 ani şi să pună întrebarea în faţa membrilor organizaţiei teritoriale de a fi primit din nou în partid. Însă, nu cred că Lupu o să se întoarcă şi nici nu mi-ar plăcea să o facă, pentru că se spune dacă ai plecat, dus să fii.
13. Ştiu că aveţi 84 de arme înscrise legal pe numele Dvs., de ce atît de multe?
Este doar o colecţie. Din ele poate vreo 10 arme sînt pentru vînătoare. La fazani şi raţe un fel de arme, la mistreţ altfel de armă şi tot aşa. Armele le păstrez acasă, în safeuri speciale. Am o cameră anume pentru asta. În colecţie sînt arme din sec. XVII, XVIII, pe care le-am procurat de la expoziţii, le-am primit cadouri, care s-au folosit la vînătoare şi pistoale pentru dueluri.
14. Din datele oferite de la Parlament, am văzut că Dvs. deţineţi un număr record de absenţe de la şedinţele legislativului. Din august 2009 pînă în iulie 2010 aveţi 47 absenţe, care este motivul pentru care o faceţi?
Problema este şi în şedinţe, căci Parlamentul se convoca cu ocazii, cînd AIE hotărau să adopte careva legi. După care noi am boicotat mai bine de 4 luni şedinţele pentru că am cerut după 16 iunie demisia parlamentului. Eu primesc delegaţii, oaspeţi din străinătate, merg în vizite în teritoriu, am un program diferit de activitate şi nu coincide întotdeauna agenda mea cu activitatea parlamentului.
Vă mulţumesc pentru interviu.


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s