Vlad Druc: În încercarea de a deveni intelectual, mi-a rămas sufletul de ţăran

NOTĂ: Interviul a fost publicat pe 15 Octombrie 2010 pe site-ul politik.md

“Mi-ar plăcea să am o casă la sol, mi-ar plăcea să mă scol dimineaţa şi să duc vaca la păscut, să dau oile în rând, să mă uit ce mai trebuie de făcut în jurul casei. Cu toate eforturile mele de a deveni intelectual, am rămas totuşi ţăran. Am nevoie de suflarea caldă a oilor, a vacilor…” Sigur, nu cu acestea am început interviul cu marele regizor, Vlad Druc, profesor de Arta filmului la Catedra Regie TV a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, şeful Catedrei Multimedia de la academie, dar am fost entuziasmată de sinceritatea cu care a spus-o.

Numele lui Vlad Druc este bine cunoscut în lumea cinematografiei atât din Republica Moldova, cât şi de peste hotarele ţării. Este autorul a peste 90 de filme documentare produse la noi, precum “Bucuria de a trăi”, “Tatăl”, autor a unei cărţi de versuri, „Trestie în Vânt” (1981). A obţinut zeci de premii internaţionale: Grand Prix film de animaţie Haiducul, Cannes, Franţa, 1986, medalia de Bronz Festival de Filme, Riga, Lituania, 1985, Marele Premiu „Emil Loteanu” 2004-2005, Uniunea Cineaştilor pentru Aria.
VIP-ul săptămânii este regizorul care reuşeşte să ducă până la capăt, cu multă perseverenţă, proiecte aparent imposibile. Este mereu în căutarea de sine. „Acum m-am mai calmat şi am devenit mai înţelept, aşa este firea omului devii mai înţelept cu timpul şi vezi lucrurile cele mai importante”, spune intervievatul. Nu greşesc dacă spun că Vlad Druc trăieşte într-o altă lume, o lume creată de propria fiinţă, de interiorul care îl macină mereu pentru a crea ceva frumos. “Sigur, trebuie să aibă fiecare Eu-l său, dar el să fie conectat la realitate, pentru că în caz contrar devine neinteresant, ermetic”.
Nu este membrul nici unui partid politic şi nici adeptul vreunei doctrine religioase. „Pentru mine numai omul are preţ, cel care creează, distruge, iar creează”. Este sensibil ca o meduză şi „mă doare orice problemă care mă înconjoară. Cum deschid televizorul sau radioul mi se ridică temperatura, tensiunea, pentru că aud atâtea lucruri paradoxale, distructive” spune regizorul. Acum lucrează la realizarea unui film, care, probabil, va fi gata până în decembrie, un film despre viaţa şi activitatea actorului Mihai Volontir, dar şi la un film cu un student, „Extraferestre”. “Mai vreau să scriu un roman autobiografie, pe care l-am început deja. Ştii de ce ţi-am spus despre aceasta, pentru că eu am multe idei puse pe foaie şi după ce le văd sfârşitul le consider ca şi filmate şi nu mai vreau să o fac, dar acum voi fi obligat, pentru ca să îmi fie ruşine de tine să nu mai public, pentru că pot să renunţ uşor la o idee”, spune zâmbind Vlad Druc.
Tinerilor cineaşti, marele regizor le doreşte să nu fie leneşi, să fie conectaţi tot timpul la realitate şi să fie creativi întotdeauna. Recunoaşte că este dificil să te descurci cu un salariu de regizor, „dacă realizez vreun film am bani, dacă nu, nu am nimic. Câştig banii de aici, de la universitate”.
Despre primul film, Vlad Druc spune că a fost realizat pe când era student la Moscova şi a durat 10 min., era un filmuleţ despre viaţa la ţară. Iar despre timpul său liber spune că nu îl are, pentru că şi atunci se odihneşte activ.
De asemenea mi-a mărturisit că mai are o serie de filme care încă nu sunt prezentate: „am stat o lună de zile la ferma unui olandez şi am făcut un film, dar nu pot să îl difuzez nici la un post TV de la noi. Cu regret ceea ce facem noi nu este solicitat, apreciat, nu se difuzează şi acest lucru este dureros.
Realizarea interviului cu VIP-ul acestei săptămâni nu a fost deloc întâmplătoare, deoarece duminică, pe 17 octombrie, Vlad Druc îşi va sărbători ziua de naştere, drept pentru care echipa Politik îi spune un sincer La Mulţi Ani!!! Printre zâmbete, glume, sincerităţi, trăiri am realizat un interviu interesant cu un om la fel de plăcut, de aceea vă îndemn să îl citiţi.
1. Cum a început pasiunea pentru film?
Totul a început în copilărie, când veneau cu cutiile de film şi prezentau în satele Moldovei. Filmele erau în limba rusă şi eu nu înţelegeam nimic, dar mă uitam cu pasiune. Apoi, pe când aveam 12 ani a venit un student de la Chişinău şi m-a luat să facem un film. Am mers cu el pe deal, la scos piatra din stâncă. Mai târziu, fratele meu mi-a cumpărat un aparat foto şi făceam multe poze. Mai am şi acum multe negative, păstrate din acele timpuri. Mi-a plăcut foarte mult să recit poezii, organizam la clubul din sat diferite concerte. Am scris şi la ziarul „Tineretul Moldovei”, după care mi s-a propus să merg la Conservator, la teatral. Am făcut un an la Chişinău după care am mers la Moscova şi am învăţat 5 ani regie de film documentar, după care m-am întors la Moldova-Film şi am făcut sute de filme documentare.
2. Cum decurge realizarea unui documentar?
Trebuie să montăm un film cu colegul meu Victor Chistruga, despre viaţa actorului Mihai Volontir. În rest, tot timpul lucrez cu studenţii, realizăm diferite proiecte. Realizarea unui film poate dura de la o zi până la câţiva ani, depinde cât material ai nevoie să aduni.
3. Cum este să fii regizor în Moldova?
Este interesant pentru că eu încerc să fiu interesant. Studenţii mei ştiu ca nu-mi place sa-i aud că se plictisesc, pentru mine aceasta sună tragic. Mie nu-mi ajunge timp să mă cert, să râd, să vorbesc cu oameni interesanţi, dar nu să mă plictisesc. Poate se vor lămuri lucrurile pe viitor şi în cinematografia de la noi. Probleme sunt multe, dar o operă de artă trebuie să aibă întotdeauna o luminiţă la colţul tunelului.
4. Cum alegeţi tema pentru documentare?
Am caiete întregi cu idei, pentru că în fiecare zi îmi vin idei. Merg pe drum şi poate să îmi vină o idee, discutăm acum şi pot să am o idee, dar nu din ceea ce se cere pe piaţă, ci ceea ce mă doare pe mine, ceea ce merită a fi creat.
5. De la care dintre filmări aveţi amintirea cea mai plăcută?
Pe insulele din Africa, Capo Verde, când am filmat, am fost bulversat într-un fel, pentru că am locuit la ferma unui om de acolo timp de o lună de zile şi m-a impresionat foarte tare felul în care el lucra. Se culca la 1 noaptea şi se trezea la 5 dimineaţa deoarece avea vreo 50 de vaci, singur alerga de pe un tractor pe altul, muncea foarte mult. El avea o bucurie enormă de a trăi. Pentru prima dată am văzut un om care să muncească cu atâta bucurie, fără să se plângă, aşa cum fac ţăranii noştri. Am îndrăgit opera după ce am realizat filmul despre viaţa Mariei Cebotari, acum înţeleg acest gen de muzică şi ascult orice operă.
6. Care sunt bugetele alocate pentru realizarea filmelor de acest gen la noi, este posibil de realizat ceva?
Zero. Pe timpuri era departamentul cinematografiei şi el se ocupa de noi, cineaştii. Acum e mai dificil, pentru că ministerul culturii e sărac. În cinematografie la fel trebuie să avem o trăistuţă cu bani, pentru ca să aibă cu ce lucra oamenii în domeniu. Noi nu mai facem filme de animaţie, nu mai avem filme pentru tineret, filme naţionale. Şi de toate trebuie să se ocupe statul.
7. „Moldova–Film” are deja 58 de ani de la fondarea studioului. Care e situaţia acolo, s-au mai făcut unele modificări?
Nu ştiu. Războiul de acolo din cauza schimbărilor, a luptelor dintre partide durează de mai bine de 10 ani. Nu cred că e necesar să avem o Moldova-Film pentru a spune că avem cinematografie. În condiţiile noastre este de ajuns să ai politică de stat, să aibă posibilitate şi studiourile private să facă filme dacă găsesc bani. Se mai fac filme documentare, dar foarte puţine. Acolo nu există o atmosferă normală de lucru, nu există nicio regulă.
8. Care ar fi o frază care vă place în mod deosebit sau care poate fi atribuită situaţiei actuale din RM?
Arta şi numai arta există ca adevărul să nu ne ucidă.(Nitşe) spune zâmbind regizorul
9. Regretaţi că v-aţi născut în RM? Dacă aţi întoarce timpul înapoi unde aţi vrea să se întâmple?
Tot la Pociumbăuţi, tot aici. Prin anii 80 când eram puţin hăituit de comunişti, se interziceau filmele mele spre difuzare. Prin 83 am mers într-o delegaţie în Franţa, pentru aproximativ o săptămână şi mă gândeam să mă întorc înapoi sau nu. Totuşi am revenit şi atunci mi-am dat seama că eu niciodată n-o să-mi părăsesc ţara. La fel şi acum, nu-mi doresc emigrez, pentru că fiecare are solul lui, iar eu ca om de creaţie nu pot face acest lucru. Pe timpuri am mai stat vreo lună de zile pe nişte insule cu un peisaj extraordinar, în mijlocul oceanului Atlantic, dar nu am rezistat.
10. Care este visul neîmplinit al regizorului Vlad Druc?
Nu pot să am vise neîmplinite, pentru că dacă aş avea apare discrepanţa, adică aş începe să mă simt frustrate. Creierul meu nu creează, dar se luptă cu frustrarea mea că n-am făcut una sau alta. Trebuie zi de zi să te scoli şi să faci ceva frumos.
11. Ce sentimente vă cuprind atunci când finisaţi filmarea unui documentar şi ce sentimente aveţi atunci când vedeţi sala plină de telespectatori, vizionând acel film?
Desigur, mă bucur. Sigur, atunci când termini o lucrare este o mare bucurie, îmi plac şi aplauzele, dar nu de aceea ca să-mi mângâi orgoliul, dar pentru că ele reprezintă o comunicare. Ultima dată când am văzut la filmul Aria, despre Maria Cibotaru, o sală întreagă, care s-a sculat în picioare şi a aplaudat, eu am rămas fără cuvinte, m-am făcut mic şi nu ştiam ce să fac. Dacă procesul de creaţie există, atunci el se vede, dacă nu, poţi să-l cauţi la nesfârşit şi tot nu va mai fi.
12. Există pentru Vlad Druc expresia “nu se poate”?
Există! Păi, altfel nu se poate pentru că ar fi un dezmăţ total. Nu se poate să faci filme rele, care duc în eroare spectatorii tăi, să cânţi fără sens, nu se poate să nu ai un manifest al tău ca om de creaţie.
13. V-aţi gândit vreodată să realizaţi un film documentar despre viaţa regizorului Vlad Druc, acum cât sunteţi în viaţă?
Nu. Au realizat studenţii mei la 50 de ani şi pentru TVR o oră despre activitatea mea.
14. Aţi vrea să vă implicaţi în politică? De ce?
 Privind toată debandada, după tot puierilul din politica noastră, desigur, câteodată îmi vine să mă implic, dar nu sunt adeptul doctrinelor rigide, nu înţeleg de ce există atât de multe partide cu atâtea doctrine. Cu siguranţă, dacă întrebi un ţăran care este doctrina unui partid sau altul, nu o să ştie şi atunci pentru ce există partidul respectiv! Pentru cine facem lucrul acesta, prin ce îi facem noi mai fericiţi sau mai trişti pe oameni. Dacă m-aş implica în politică aş şterge ca şi cu buretele totul şi aş începe-o de la nimic. Vreau să mă implic pentru ca să vin cu schimbări radicale, mi-aş face doctrina mea.

Vă mulţumesc pentru interviu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s