Tamara Berzoi, vocea – cartea sa de vizită

NOTĂ: Interviul a fost publicat pe 30 Decembrie 2010 pe site-ul politik.md

Este un izvor de energie pozitivă continuă, pe care o împarte regulat cu toți cei care au nevoie, aşa cum ştie ea mai bine. Este foarte modestă şi sinceră, fapt ce o face să fie şi mai interesantă. Tamara Berzoi, crainic radio de categorie superioară, artist al poporului, lector superior la facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării este o persoană extrem de calculată şi cu o voce inconfundabilă. Nu ar face niciodată lucrurile pe apucate şi nu ar încerca să facă ceva ce nu-i va reuşi.

Cum îi reuşeşte? „Nu bîrfesc niciodată, nu invidiez pe nimeni, am foarte mare plăcere din a comunica, am încredere în oameni, nu mă zgârcesc să le fac complimente pentru că mi se întoarce această bunătate, îmi plac studenţii, încerc să fiu cu ei mereu într-o relaţie bună”, spune intervievata.
În timpul discuției am intervenit de puţine ori pentru că este un povestitor iscusit şi cu o bogată experienţă. Povestește ore în şir fără a vedea cum trece timpul.
VIP-ul săptămânii a lucrat la radio 34 de ani, perioadă despre care povesteşte cu atâta dragoste şi trăire, citindu-se în ochii ei bucuria emoţiilor şi a fiecărei clipe trăite din experienţa sa. Recunoaşte cu modestie că vocea este cartea sa de vizită care o reprezintă şi care i-a adus cel mai mare succes în carieră. Este înzestrată cu o voce melodioasă, moale, caldă, catifelată ce i-a deschis cu generozitate poarta succesului. Cea care i-a remarcat talentul a fost profesoara de limba română de la Cernăuţi, propunându-i să încerce să facă câteva probe la radio. „Niciodată nu mă gândeam să devin jurnalist, dar după ce am început să fac câteva materiale, am citit buletine de ştiri înregistrate şi încet, încet a început să îmi placă, după care am făcut un material cu Sofia Rotaru, pe atunci câştigase un concurs de muzică şi atunci mi-am dat seama cât de important e să ai un contact cu o persoană cunoscută” spune Tamara Berzoi.
Menţionează că vocea reprezintă extraordinar de mult și pentru un om de TV, dar pentru cel de la radio „este cartea de vizită ce îţi permite să te apropii mai uşor de urechea ascultătorului, pentru că în afară de voce trebuie să ai şi darul acesta lăuntric. Eu puteam uşor să citesc şi un text artistic şi unul de ştiri, acum îmi ascult cu drag înregistrările mele de pe timpuri”.
A sărbătorit recent vârsta de 70 de ani şi a primit foarte multe flori, distincţii, telefoane. „Nu am crezut că este atâta lume care mă cunoaşte, am îmbrăţişat atâtea zâmbete de la foarte multă lume”.
Am remarcat cu drag că a rămas aceeaşi voce melodioasă de pe vremuri, timp în care, după cum remarcă mai multe persoane, vocea nu i s-a schimbat.
A simţit culmile succesului încă de pe la 27 de ani, după o perioadă petrecută la radio. „Am simţit acest lucru când am primit categoria I pentru merite deosebite. Pe atunci trebuia să primeşti categoria III, apoi II, I şi categoria superioară. Eu am primit deodată prima categorie de la consiliul artistic, în componenţa căruia erau nişte jurnalişti de valoare şi când s-a hotărât să mi se dea această categorie am rămas uimită şi foarte mulţumită. După 2 ani am primit categoria superioară”.
A primit o lecţie de viaţă cum poţi primi numai după mulţi ani de experienţă. Rădăcinile învăţămintelor acumulate pe parcursul anilor sunt bine implantate în mintea sa.
1. Câţi ani de jurnalism radio aţi făcut? Ce înseamnă aceşti ani pentru Dvs.?
Am lucrat la radio 34 de ani, anii cei mai frumoşi, de colaborare cu multă lume, când am avut fericita ocazie să contactez cu diferite personalităţi, am fost mereu în contact cu oameni talentaţi, munca îmi plăcea la nebunie. Acum văd că e foarte uşor să fii prezentator. Pe timpuri nu aveai voie să ai nici o bucăţică de foaie atunci când prezentai un concert. Trebuia să ţii minte şi autorul versurilor, a muzicii, dirijorul, interpretul cu toate regaliile, trebuia să ai o memorie foarte bună. Am prezentat multe concerte la Palatul Naţional la căminele culturale din republică.
Îmi plăcea foarte mult colectivul de la radio, era multă cultură, multe lucruri frumoase le-am luat de la colegii mai mari, Guranda, Polerca, mereu citeau, ieşeau din studiou şi citeau, era dragostea de cultură, vorbeam mereu despre cultură, teatru, literatură. Acum mă uimeşte că se discută nişte probleme de alt ordin, critici.
2. De ce ai nevoie pentru a fi un altfel de jurnalist?
În primul rând de cultură generală, îi consider pe jurnalişti şi pe medici oamenii de pe baricade. Medici trebuie să îşi facă întotdeauna munca cinstit şi să ia măsuri imediate şi jurnalistul la fel, trebuie să fie foarte deştept, cinstit. Adevăraţii jurnalişti au cu adevărat putere în stat, pentru că ceea ce le este politicienilor mai greu şi mai incomod să facă, jurnalistul o poate face şi o scoate la iveală. Şi trebuie tot timpul să fim deschişi, foarte ageri, deştepţi şi să avem idei mereu. Atât vocea cât şi personalitatea omului trezeşte un respect oarecare şi te uşurează în a investiga.
3. De unde acumulați zilnic atâta putere şi energie sau de ce depinde voinţa umană?
Am fost tot timpul optimistă, continui să fac gimnastică. De când eram în anul I la facultate făceam dimineaţa gimnastică. Întotdeauna mănânc sănătos, simplu, dar cu verdeaţă, cu legume şi fructe proaspete, pregătit proaspăt, de către mine.
4. Ce hobby are Tamara Berzoi, cum vă petreceţi timpul liber?
Dar am eu timp liber? Nici acum nu am. Îmi place enorm de mult să croșetez, fac ore de dicţie la TV, predau la facultate, zilele de odihnă merg la grădină, îmi place să fac conserve, ajut fiicei mele, fac piaţa, îmi place să merg dimineaţa foarte devreme cînd vin băbuţele cu produse proaspete. Citesc.
5. Imaginaţi-vă că se adoptă o lege prin care toate femeile au prioritate, prin care cele mai importante funcţii în stat se oferă femeilor. Ce ar însemna acest lucru pentru o femeie?
Aş schimba legea, astfel încât nu toate femeile să deţină funcţii importante. Ar trebui să existe etape până a se ajunge la o funcţie. Să nu creadă femeile că eu nu ţin cu ele, dar am impresia că poate mai puţin de un sfert dintre ele ar fi capabile să ocupe posturi înalte de conducere. Poate ar fi mai bine să existe mai multe legi care ar înlesni existenţa femeii, a mamei, a copiilor. Eu nu aş opta pentru ca femeile ocupe multe posturi. Pe femeia Varvara Buzilă aş vedea-o în funcţia de premier, dar în rest trebuie să fie bărbaţi şi în funcţia de preşedinte al ţării şi în cea de președinte al parlamentului. Trei femei ar găsi momente de gâlceavă.
6. Sunteţi de acord că jurnalismul este neoficial a patra putere în stat? De ce?
Sigur că da, dar depinde de ţara în care activează aceşti jurnalişti. Dacă e democraţie în ţară, fără discuţii că presa are o putere foarte mare şi jurnalistului nu îi va fi frică să spună ce a investigat.
7. Cum era pe vremuri să faci jurnalism?
Doar ceea ce era dictat puteai face. Totul era indicat şi trebuia să ţii capul aplecat, nu avea dreptul să spui nimic în plus. Trebuia să fii membru de partid şi să ai şcoala lor pentru a fi jurnalist, pentru a fi un şef de redacţie, de departament. Erau cîteva oraşe în Uniunea Sovietică unde se făceau aceste cursuri şi trebuia neapărat să ai şcoala de partid.
8. Care este visul neîmplinit al Tamarei Berzoi?
Să călătoresc. Visez să am ocazia să privesc un spectacol la teatrul de operetă din Viena şi să merg pe străzile Parisului.
9. Dacă am putea întoarce o perioadă din viaţă înapoi, care aţi dori să fie aceea?
Când eram studentă a fost o perioadă tare frumoasă, eram aşa nevinovaţi, stăteam la cămin, o clădire foarte frumoasă în centrul oraşului Cernăuţi, aproape de teatru, o casă a unui bogătaş, casă de tip hotel cu parchet pe jos, cu sobă de teracotă. Eram câte 7 fete în cameră, dar ne înţelegeam foarte bine. Era mereu veselie. Eram şefă de cameră.
10. Ce credeţi că contează cel mai mult la o persoană, vocea, ochii sau îndemânarea de a face lucrurile bine?
Cred că îndemânarea de a face lucrurile bine, foarte mult contează să ai îndemânare şi răbdare în tot ceea ce faci.
11. Pentru că tot suntem în preajma sărbătorilor de iarnă vreau să vă întreb cum le petreceţi şi pe ce stil le sărbătoriţi?
Întotdeauna facem sărbătorile acasă cu familia. Pregătesc bucate acasă, prăjituri, torte, cozonaci.

Vă mulţumesc pentru interviu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s