Rodica Ciorănică: dintr-o extremă în alta

NOTĂ: Interviul a fost publicat pe 29 Octombrie 2010 pe site-ul politik.md

Are o poftă nebună de viaţă. Este foarte energică şi mereu în centrul atenţiei. Optimistă, sensibilă şi impresionant de simplă, jurnalista Rodica Ciorănică, directorul casei de presă „VIP magazin grup” ne-a trecut pragul redacţiei şi a acceptat cu drag realizarea unui interviu. Cunoscând-o pe Rodica Ciorănică, am înţeles de ce Alphonse de Lamartine a spus că „la originea tuturor marilor realizări se află o femeie”. VIP-ul acestei săptămâni este o femeie care crede că le poate face pe toate, însă adesea credinţa ei este confirmată de fapte.

De ce dintr-o extremă în alta? Pentru că aşa este firea ei. De dimineaţa o poţi vedea cu o coafură, până seara poate să-şi schimbe şi culoarea părului şi vestimentaţia. „Într-o zi poţi să mă vezi în adidaşi, în haine sport şi fără machiaj şi mă simt foarte bine, dar schimbarea mea nu constă doar în felul în care mă îmbrac, ci şi în percepţiile mele. Pot să îmi schimb uşor viziunile despre un om, despre anumite lucruri. Cel mai tare sunt deranjată atunci când cineva spune că uite persoana x la şcoală nici nu ştia să scrie, dar acum uite unde a ajuns, vorbind cu dispreţ. De ce să nu-i oferim omului o şansă să crească, noi evoluăm şi e foarte bine, e mai rău pentru cei care se opresc la un anumit moment şi peste 10 ani îi găseşti tot acolo”, spune VIP-ul săptămânii.
Rodica Ciorănică nu-şi face niciodată planuri foarte mari tocmai din ideea să nu se prăbuşească şi să rămână dezamăgită. “Trăiesc cu ziua de azi şi nu am aşteptări mari de la alţii. Nu sunt o carieristă, pentru că totul vine cu experienţa. De fapt, sunt omul intuiţiei, fac doar ceea ce simt, gândesc ce simt, spun ce gândesc. Niciodată nu mi-i frică şi cred că fericirea o construim noi înşine, cu propriile mâni”.
VIP-ul acestei săptămâni spune că nimic nu este târziu să faci, „poate doar faptul să vrei să mai faci un copil pe la 50 de ani ar putea fi o decizie prea întârziată”. Nu se conduce după anumite modele în viaţă, „dar recunosc că mă bulversează personalităţile neordinare. Admir puterea lui Coco Chanel şi frumuseţea lui Sofie Loren”.
Despre întrebările adresate celei care mereu îi întreabă pe alţii a spus că sunt în aşa fel formulate „încât să mă cunoască toţi ca persoană, gândirea psihologică, intelectuală, lumea mea interioară, pentru că cea exterioară este cunoscută. Mie mi-ar plăcea să citesc astfel de interviuri”.
Recunoaşte că nu este o persoană bârfitoare, dar atunci când se întâlneşte cu prietenele o face pe pervazul geamului din birou sau la cafea, în oraş, la telefon, „dar de când a spus dl Pasat că telefoanele se ascultă foarte bine, am început să mă cenzurez” a menţionat Rodica Ciorănică zâmbind. Despre cariera sa la TV spune că întâmplarea a făcut ca ea să devină prezentatoare, adăugând că pofta vine întotdeauna mâncând.
Mă cunosc cu Rodica de puţin timp, cred că sunt 2 ani, dar e suficient pentru a o vedea în diferite ipostaze, iar pentru cei care încă nu o cunosc deloc vă las să descoperiţi singuri adevărata ei personalitate, dorindu-vă lectură plăcută.
Dacă nu aţi fi Rodica Ciorănică, ce aţi spune despre ea sau cum aţi caracteriza-o?
Nu am idee. Eu sunt foarte diferită. Sunt tolerantă. Uneori sunt prea bună cu cei străini şi prea impulsivă şi agresivă mai ales cu oamenii apropiaţi. În fiecare zi cânt la volan. Sunt obsedată de haine, de care mă plictisesc repede. De două ori pe săptămână fac borş. Caut timp pentru lecturi. Fug de mine. Uneori alerg spre mine. Nu pot zice nu (tot zic să învăţ asta). O supăr pe mama că o sun rar. Îmi plac oamenii care nu plac majorităţii. Îmi adorm copilul în sărutări în fiecare seară, de mă dor dinţii de dragoste. Nu-mi place să mă critice soţul meu. Ador libertatea….
Care este cel mai mare refugiu al Dvs. şi unde este acesta?
Acasă. La volan. Sau foarte departe de casă. Pe un mal pustiu cu mare zbuciumată.
Cum vă reveniţi după o zi complicată de lucru?
Un pahar de vin roşu la cină, câteva telefoane date prietenelor şi problema e rezolvată.
1. Întotdeauna aţi scris despre şi pentru cineva, dar acum cum este să se scrie despre Dvs.?
Dacă ar scrie cineva despre mine la superlativ, mi-ar fi ruşine să citesc. Şi invers la fel. Pentru că de multe ori am fost percepută greşit. Şi din istoriile acestea neplăcute tot m-am ales cu ceva – am învăţat să fiu tolerantă cu alţii, să nu-mi bag nasul unde nu am treabă, să nu acuz, să nu condamn. Ştiu sigur că orice faptă făcută de către cineva a avut o motivaţie sau nişte circumstanţe care nu au putut fi evitate. Şi sigur că, transpuşi în timp, am fi procedat altfel, mai bine, mai rău, poate am avea regrete, dar momentul e depăşit şi nu mai poţi schimba nimic.
2. Dacă ar fi să măsurăm în km cariera Dvs. de jurnalist atunci câţi km de drum ar trebui să aibă şi câţi mai aveţi până la apogeu?
Nu am planuri everestice. Nu ştiu unde e apogeul. Alerg când am poftă şi fac pauze, la fel, când am poftă. Nu vreau să ajung într-un anumit punct, la o anumită destinaţie. Dar mi s-au întâmplat nişte lucruri în ultimul timp (unii le-ar numi prostii, utopii) care m-au făcut să mă întreb dacă fac exact ceea ce îmi place cu adevărat. Într-o zi, din întâmplare, mi-am făcut manichiura în altă parte decât o fac de obicei. Femeia care mi-a masat mâinile mi-a spus că încă nu mi-am găsit menirea şi că pot face mult mai bine ceva de ce încă nu mi-am dat seama. „Ar trebui să plecaţi într-o călătorie, să meditaţi mai mult şi să înţelegeţi ce vreţi să faceţi”. În acel moment mi-am amintit două lucruri pe care le ţin pe o imaginară poliţă de aşteptare şi ea a surâs. A zis în voce: Cred că deja ştiţi! Iar altădată un orb mi-a ghicit în palmă şi mi-a zis acelaşi lucru – ceea ce ai făcut până acum este puţin de tot pe lângă ceea ce urmează. Iar ce urmează chiar nu ştiu!
3. Cît credeţi că ar putea cîntări un gram de adevăr în materialele jurnalistice?
Depinde care adevăr. Adevăruri întotdeauna sunt mai multe decât vedem, auzim sau credem. Uneori, un gram dintr-un adevăr poate distruge vieţi, cariere, mari iubiri, oameni.
4. Cunoaşteţi personal fiecare persoană publică de la noi. În ce relaţii sunteţi cu ei sau cum e să fii prietenă cu ei?
Sunt în relaţii bune cu toată lumea. E prea mult spus să afirm că suntem în relaţii de prietenie. Deşi există câţiva oameni foarte importanţi în statul acesta cu care am stat la un Mcchiken adus la pachet, sau cu care am luat prânzul, sau care m-au invitat la ziua de naştere, sau soţiile cărora mă invită la ceai… Dar când am nevoie de un prieten sunt cu totul alţi oameni cei la care apelez.
5. Vă doriţi să ajungeţi preşedintele acestei ţări sau cel puţin ea să fie condusă de o femeie?
Doamne fereşte, nu! Ar însemna să-mi pierd libertatea care pentru mine înseamnă ENORM! Of, se pare că folosesc prea des ideea de libertate. Şi nu cred că îmi doresc o femeie la conducerea acestui stat. Femeile au prea multe emoţii. Şi majoritatea sunt invidioase. De fapt, poate că un preşedinte ca Natalia Gherman sau Silvia Radu, de ce nu?
6. Cum apreciaţi comportamentul politicienilor de la noi?
Nu-i pot pune pe toţi într-un castron. Unii sunt supracenzuraţi şi apatici. Neinteresanţi. Mie îmi plac politicienii mai scandaloşi, mai mustoşi în vocabular şi idei, totodată eleganţi, rafinaţi şi lipsiţi de laşitate. În rest, munca mea m-a dus în diferite cabinete ale puterii şi puterilor din umbră. Aud fără să vreau lucruri pe care nu e moral să le scot în afara acelor birouri, pentru că cei care le vorbesc au încredere în mine şi nu se ascund atunci când au de vorbit la telefon sau se enervează pe alţii în prezenţa mea.
7. Care este misiunea neîndeplinită încă a Rodicăi Ciorănică?
Ţi-am spus că nu ştiu. Am eu nişte vise acolo, dar le las pentru stări de spirit mai bune, pentru vremuri mai blânde cu mine, în care ziua ar avea măcar 30 de ore. Deocamdată ştiu sigur că trebuie să mai fac doi copii. Încă o fetiţă şi un băiat. Pentru că fetiţa mea Paula e singură. Şi o revistă pe care să o concep eu după închipuirea şi visul meu (VIP magazin e mai mult produsul soţului meu, dl redactor-şef Sergiu Gavriliţă). Şi poate să scriu nişte cărţi…
8. Vă consideraţi un om fericit, împlinit sau o persoană care mai are multe de realizat în viaţă?
Cu siguranţă sunt un om fericit. Dar asta nu înseamnă că nu mai am nimic de făcut în viaţă. Sunt fericită mai ales de când am început să găsesc în mine puterea de a mă bucura de lucruri foarte mici, pentru alţii banale. Şi în acest moment simt o libertate interioară imensă, pe care nu o au mulţi dintre cunoscuţii mei, care vând maşini foarte scumpe, care conduc şi dăruiesc maşini foarte scumpe. Un domn pe care-l respect, reprezentant al Porsche în Moldova, m-a întrebat ieri când îmi iau un Porsche. „Sigur că aş putea împrumuta nişte bani şi să mi-l cumpăr, ca să mă dau tare, dar nu cred că o să mă facă mai fericită decât sunt”, i-am răspuns. „Bravo”, mi-a zis omul zâmbind.
Sunt oameni în jurul nostru care au totul şi totuşi nu se au pe ei, au trecut de 30 de ani şi încă nu ştiu unde să-şi caute fericirea, nu ştiu ce-i poate face fericiţi, liberi… Iar dacă eşti fericit şi liber, chiar cred că poţi avea lumea la picioarele tale.
10. Imaginaţi-vă un loc cu mult soare, departe de toţi şi… ce aţi face într-o dimineaţă foarte devreme, fiind pe malul unei insule cînd soarele abia apare, pe o vreme frumoasă? 
Vreau în locul acesta! Cu maxim încă două prietene foarte bune lîngă mine, care să-mi respecte libertatea de a mă retrage, de a medita, de a mă bucura că sunt undeva unde puţin timp nu există nimic din ce ne stresează în mod normal. Cred că mi-ar plăcea ca în acest loc să am o mică căsuţă cu pereţi din sticlă, cu o punte care să ducă câţiva metri spre mijlocul apei, cu o terasă din lemn pe care să am un laptop şi să scriu o carte. Aş chiui de fericire. Aş sări în sus. Aş râde.
11. Povestiţi-ne cum a decurs una dintre cele mai frumoase zile, dintr-o lună, din acest an?
Nu fac niciodată un top al zilelor frumoase. Dar mă simt fericită dimineţile la volan, cu un post de radio care îmi ghiceşte starea sau mi-o creează. Mă simt fericită de fiecare dată când ajung în altă ţară unde obligatoriu este o bucată de mare. Ultima oară această destinaţie a fost Istambulul unde am fost cu prietena mea Silvia. Altă dată am fost în Grecia cu prietena mea Lenuţa, iar şi mai înainte, cu câteva prietene, tot în Grecia. Vacanţele cu prietenele sunt cele mai relaxante, le place shopping-ul şi nu se gîndesc niciodată ce vom mânca la prânz sau la cină, aşa cum fac bărbaţii.
12. Ce intenţionaţi să mai realizaţi în timpul apropiat, pe plan profesional?
Tot timpul am ceva de făcut. Mă aşteaptă câteva luni grele, dar frumoase, cu multă muncă. Ştii vorba cu „viaţa-i grea, dar dură”? Emisiuni mai calde cu oameni aparent reci. Topul oamenilor influenţi. Prezentarea topului oamenilor influenţi în acest an. Şi poate de Crăciun să ciocnesc cu familia şi prietenii o cupă de şampanie în casă nouă, curată, caldă, deocamdată fără mobilier, dau cu multă lumină.

Vă mulţumesc pentru interviu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s