Mai aproape de Doina Aldea-Teodorovici, interviu cu mama artistei, Eugenia Marin

NOTĂ: Interviul a fost publicat pe 12 Noiembrie 2010 pe site-ul politik.md

Aveam doar 7 ani, era pe la ora 7, când în dimineaţa zilei de 30 octombrie am auzit înfiorătoarea noutate la radio: „Inegalabilul cuplu Doina şi Ion Aldea Teodorovici au murit în dimineaţa acestei zile..” şi deja detalii pe care nu mi le mai amintesc foarte bine. Eram alături de mama mea şi, îmi aduc aminte foarte bine şi acum, ambele, cu o reacţie necontrolată, am spus „nu se poate”.

Doina Aldea Teodorovici este bine cunoscută ca o mare luptătoare pentru neam, pentru limbă, pentru ţară. Alături de soţul ei Ion, în scurt timp de la lansarea în lumea muzicii 1982, au devenit unul dintre cele mai răsunătoare cupluri de pe ambele maluri ale Prutului. Vocea sa caldă şi răscolitoare, frumuseţea sa impunătoare, talentul său inconfundabil şi personalitatea sa puternică au impus-o încă de la debut ca pe una din cele mai îndrăgite artiste.
Cu regret, Doina Aldea Teodorovici a decedat împreună cu soţul său, în urma unui accident rutier de pe şoseaua DN2 în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992. Era însărcinată şi aştepta o fetiţă.
Inconfundabilul poet, Grigore Vieru, a spus odată despre cuplul Doina şi Ion: “Aşa cum fiinţa lui Dumnezeu s-a topit în nemărginirea Universului, iar întreaga suferinţă a neamului a vibrat şi mai vibrează şi astăzi pe cele patru corzi ale rebelei Balade porumbesciene, tot astfel cele două fiinţe, Doina şi Ion, devenite legendare, s-au topit în suferinţele acestui pământ, iar noi, la rândul nostru, ne vedem şi mai clar propria fiinţă rănită în oglinda neasemuitului lor har. Artistul nu poate inventa bucuriile, nici durerile poporului său. Asta au înţeles-o Doina şi Ion. Ei n-au inventat nimic, ei, pur şi simplu, au ars în cântecul lor”.
Acum, în preajma zilei de naştere a Doinei, 15 noiembrie, zi în care ar fi împlinit 52 de ani, am dorit să cunoaştem în detaliu cum era ea, motiv pentru care am discutat cu mama Doinei, Eugenia Marin.
Cum a fost în copilărie Doina?
A fost un copil foarte mult dorit. Am născut-o la răscruce de date, între 15 şi 16 noiembrie, la 24:00, pentru că auzeam cum bat curanţii. A doua zi exact la ora 12:00 a venit soţul meu cu toţi prietenii să o vadă. Am dus-o la geam şi ea a deschis ochii ei enorm de mari, s-a uitat la toţi, însă şi i-a ţintit la taică-său şi nu şi-a mai luat ochii de la el. Atunci s-a încins o horă acolo, cred că pentru prima dată l-am văzut pe soţul meu dansând aşa de bucurie că fiica sa l-a cunoscut.
Dacă vă spun că a fost un copil excepţional de cuminte cred că nu o să mă credeţi, dar într-adevăr nu am avut probleme cu ea, nu făcea capricii că doreşte ceva anume din îmbrăcăminte. Toţi se mirau că este una la părinţi şi e atât de cuminte.
A început să citească mult prea devreme, la vârsta de 3 ani deja putea liber să citească. Prima carte pe care a citit-o Doina a fost Micul Prinţ, fără să ştim noi.
Eram bolnăvicioasă, când eram tânără şi când mergeam la medic să îmi fac injecţii, Doina se apropia de el şi îi spunea să îi puie ei injecţia că pe mine mă doare. Atunci sora medicală îi explica: “astfel mamei nu o să îi ajute”, la care Doina îi răspundea: “cum să nu îi ajute doar ea e mămica mea”. O duceam la medic şi îmi interzicea să intru cu ea în cabinet, motivând că este fetiţă mare deja, având vârsta de 5 ani. Eu o lăsam să se ducă singură, după care medicul îmi spunea: „Ce-i cu fetiţa asta, ea nu e pământeană? Cînd intră la mine în cabinet îmi spune să vorbesc încet, să nu audă mămica că eu sunt bolnavă pentru că ea îşi face emoţii”. De aceea ea prefera să se ducă singurică şi să îi spună medicului ce o doare, dar fără să aflu eu.
La 5 ani a început să traducă filme din limba rusă de la Moldova Film, de la 6 ani a început să danseze în ansamblul artistic „Moldoveneasca” cu care a şi colindat lumea, era şi dansatoare, şi moderatoare.
A fost o fire foarte caldă şi foarte calmă.
Doinei îi plăcea foarte mult să meargă în ospeţie la bunica ei, Parascovia, din s. Baurcci Moldoveni, Cahul, căreia îi spunea mama, iar mie-mămica. Atunci când se ducea în sat din timp aduna hăinuţe şi le făcea cadou copiilor de acolo. De multe ori mă întreba şi pe mine tu o să îmbraci haina asta, rochia asta, puloverul, etc. Eu spuneam nu , ea le punea într-un săculeţ şi le dăruia.
Putea să dăruiască rochia, costumul de pe ea, dacă vreunui copil de afară îi plăceau şi să vină acasă dezbrăcată, indiferent că era adus dintr-o ţară străină. Eu îi spuneam cum ai putut să faci aşa, tăticul acum ţi l-a adus din Austria, de la Moscova, etc. la care ea îmi răspundea „mămică dar ei aşa de tare i-a plăcut” Eu îi spuneam că o să poarte hainele vechi, şi ea era de acord.
Îi plăcea să meargă în sat, pentru că dădea spectacole în fiecare seară. Femeile din sat îşi luau scăunele şi mergeau seară de seară la concert. Avea spectatori foarte mulţi.
Emana o dragoste de viaţă continuă. De unde, cine era izvorul care o inspira?
În familia noastră ea niciodată nu a văzut ceartă, niciodată nu am ridicat mâna pentru bătaie, de fapt, aceasta este o şcoală a vieţii. Întotdeauna în casa noastră era doar bunăvoinţă. Sigur ne mai certam, dar nu faţa Doinei sau a lui Cristi, pentru că toate acestea îşi lasă amprenta asupra sufletului copilului. Întotdeauna discutam toate problemele familiei în trei.
Doina întotdeauna avea timp pentru toate, indiferent dacă era îmbrăcată în rochie de gală şi vedea o bătrână scuturând un covoraş, ea putea să o ajute, dacă alta ducea gunoiul, ea putea să o ajute, etc.
Cui îi semăna Doina aşa specială?
Ea de la toţi a luat câte puţin. De la mine un pic, de la soţul meu, care e foarte deştept, e o enciclopedie pe picioare, a fost toată viaţa jurnalist, a lucrat doar în posturi de conducere. Bunica ei era o femeie nemaipomenit de deşteaptă, o aristocrată în suflet. O învăţa pe Doina cum să cânte, cum să se îmbrace, întotdeauna îi spunea „când o să ieşi din casă să se uite lumea după tine, nu că eşti murdară, dar să te admire”. A avut un gust rafinat. La început eram eu cea mai modernă în toate, după care Doina când a mai crescut a fost deja ea la acest nivel.
Îi plăcea foarte mult să citească, dacă copii sunt pedepsiţi de ce nu citesc, ea era pedepsită de ce citeşte. Nu ştia să meargă la discotecă, la restaurante, dar mereu citea, toată noaptea şi am început să o pedepsesc. După care a venit un fin din străinătate şi i-a adus cadou un toc care avea la capăt o luminiţă. Ea se acoperea cu plapuma şi citea, până am descoperit-o, după care am înţeles că nu are sens să îi mai interzic.
În familia noastră era o tradiţie să citim toţi o carte şi pe urmă să o discutăm, să privim un film, un spectacol, un concert şi să îl discutăm. În casa noastră erau mereu scriitori, compozitori, jurnalişti.
Câteodată aveam impresia că ea era mama mea, iar eu fiica. Spun aceasta pentru că de multe ori când mă simţeam rău se aşeza în genunchi în faţa mea şi mă drăgostea aşa cum poate doar o mamă. Şi când a întrebat-o cineva dacă este geloasă, ea a spus că este geloasă pe o singură femeie, „pe mama mea”. Dacă avea un bănuţ îmi cumpăra mie ceva şi niciodată ei.
De unde atâta putere să lupte cu războiul din acea perioadă?
Din dragostea pentru pământ şi neam, avea o dragoste bolnăvicioasă de limbă, patrie, de pământ, de oameni. Îmi povesteau fetele din formaţia de dans că atunci când se întorceau din deplasări, de peste hotare, din acel lux de acolo şi când se urcau într-un autobus plin de praf, ea oricum era fericită. Se cobora, săruta pământul şi ele n-o înţelegeau, dar ea spunea: „aici m-am născut, aici e ţara mea”.
Cum s-a căsătorit Doina cu Ion, spuneţi-ne unele detalii?
Doina a prietenit cu Ion 5 ani. S-au întâlnit lângă Catedrala „Naşterea Domnului” din Chişinău. Ea era cu o prietenă şi mâncau îngheţată, el cu un prieten şi s-au apropiat de ele, au făcut cunoştinţă şi aşa a început iubirea lor. Noi aveam o tradiţie în familie, ca fiecare week-end să îl petrecem acasă cu prietenii sau noi trei, iar după ce ei s-au cunoscut, Ion venea foarte des pe la noi.
Doina s-a căsătorit la 22 de ani cu Ion. După căsătorie, bătrânelele de afară categoric refuzau să vorbească cu Ion, sigur pe el îl deranja şi eu într-o zi am întrebat-o pe una din ele, de ce se poartă aşa şi ea a răspuns „de ce ne-a furat-o pe Doina? Ne-a furat cel mai frumos trandafir şi el vrea să vorbim cu el”. La care eu le spun că Doina trebuie să se căsătorească, să aibă copii, după care aud şi răspunsul, „da, aveţi dreptate, dar, totuşi, nu ne putem împăca cu gândul”.
Doina a fost profesoară de literatura universală şi literatură moldovenească, la universitatea Ion Creangă şi la Academia de Artă, dar a început să cânte după ce s-a căsătorit cu Ion. Îi plăcea foarte mult profesia ei şi când i s-au luat orele de la universitatea Creangă nu putea să treacă pe lângă universitate. Au venit studenţii şi scandau afară, totuşi nu a obţinut înapoi lecţiile, pentru că totul depindea de conducerea ţării.
Viaţa de familie
Doina făcea nişte torte foarte gustoase. Şi îl învăţa pe Cristi să pregătească şi el masa. Abia de se ţinea pe picioare pe la doi anişori, dar ea îi dădea talgerul cu mâncare să îl pună pe masă. Şi acum Cristi pregăteşte bucate foarte gustoase.
Să vedeţi întâmplare, când am mers la maternitate să îl vedem pe Cristi a procedat la fel ca şi mama lui, s-a uitat la toţi din jurul lui şi şi-a oprit privirea la Ion şi aşa a rămas. La un an jumătate vorbea liber nu îl duceam la creşă, dar în grupa mare pentru că nu îi era interesant cu copii care nu puteau să vorbească. La 3, la fel ca mama lui citea bine. Prima carte pe care a citit-o, la fel ca şi Doina a fost Micul Prinţ, fără să i-o dăm noi. Odată Cristi a spus „îmi plac oamenii care au un Dumnezeu în suflet”. Acest lucru am încercat să îl implantez în sufletul Doinei. Eu cred că omenia, bunăvoinţa şi credinţa trebuie să fie caracteristic unui om. La moment, Cristi e în Franţa, studiază jazzul.
Doina şi Ion au iubit cu adevărat viaţa
Doina şi Ion au fost oameni care au iubit cu adevărat viaţa. Se bucurau de fiecare răsărit şi de fiecare apus de soare. Puteau să stea în loc minute în şir să admire frumuseţea, le plăcea tot ce e în jur şi niciodată Doina nu obosea să spună că Moldova va deveni o mică Elveţie, pentru că e foarte frumoasă. Ei vroiau ca tinerii să nu plece peste hotare, dar să rămână aici şi să lupte pentru ceea ce au. Cred că ar putea trăi în zilele noastre, dar ar prelungi ceea ce au început, cu aceeaşi jertfă de sine.
Nu este colţ din ţară şi de peste hotare unde să nu fi fost cuplul Doina şi Ion cu spectacole. Cu regret erau momente când nimeni nu le dădea măcar o cană cu apă, având câte 3 spectacole pe seară, dar ei erau mulţumiţi şi împăcaţi că fac măcar o bucurie oamenilor, în special celor de la sate. Ei nu luau bani pentru concerte, de multe ori mergeau doar pentru plăcerea lor şi a celor din jurul lor.
Cum îşi sărbătorea zilele de naştere Doina?
În familie, iar după căsătorie la ea acasă şi apoi la mine veneau cu toţi prietenii.
S-au dus Doina şi Ion… e greu fără ei.
Detalii despre noaptea tragică
Până astăzi nu pot crede că ei nu sunt şi nu vor veni. Când merg la cimitir, în special în ziua tragică, vin foarte mulţi oameni şi eu de fiecare dată mă întreb de ce mă aflu acolo, pentru că ei nu trebuie să fie acolo.
Se aflau la Bucureşti cu treburi şi în acea seară când au spus să vină la Chişinău, Doina nu vroia, cu lacrimi în ochi s-a pornit spre casă. De fapt, şoferul a fost cel care a influenţat-o să vină spre Chişinău şi aşa s-au pornit… dar nu au mai ajuns.
Toată lumea ştia de moartea lor, dar noi încă nu, pentru că nu ştiau ce să ne spună. O să treacă timpul şi cu siguranţă o să se afle totul. Pentru că atunci când s-a dus poliţia acolo Ion şi Doina erau blocaţi în maşină, dar nişte bătrânele care veneau noaptea de la tăiat porumb ne-au spus că au văzut-o pe doamna blondă aruncată în porumb. Cu piciorul fracturat, cu ochii închişi şi spunea mereu “mămică vino să-ţi povestesc cum s-a întâmplat”, dar toţi ceilalţi spun că au fost blocaţi în maşină. Cum oamenii au văzut-o aruncată acolo şi de ce pe urmă a fost blocată în maşină nu pot spune. Este totul un mister.
Am aflat întâi de Ion şi Cristi atât de mult a plâns şi repeta într-una tăticule cum ai putut să te porneşti fără să te rogi la Dumnezeu, pentru că tu întotdeauna făceai aşa şi te ajuta. Iar despre Doina am aflat pe la şase seara şi când i-am spus lui Cristi a spus nu-i nimic, mămica e în comă, dar în America sunt aşa metode bune că o dnă a stat 20 de ani în congelator şi pe urmă şi-a revenit şi eu o stau atâta cu ea şi peste 20 de ani o să-şi revină. Iar după ce i-am spus că ea nu o să îşi mai revină a început să ţipe atât de tare, „mămica mea nu poate să moară, e foarte puternică, nu-i adevărat” credeam că o să cadă în isterie.
Au trecut 18 ani…
Iată a trecut 18 ani de când s-a întâmplat marea nenorocire, dar noi până astăzi îi aşteptăm. Cristi mă întreabă odată, „buniţă, dar dacă mămica ar fi în America te-ai duce până la ea în genunchi?”, i-am spus „da” şi el îmi spune că şi el ar merge.
A fost o mare de oameni la înmormântare. A fost o mare jale, o pierdere enormă.
E o amintire grea…
Nu cred că o să se mai afle adevărul. Nici până astăzi nu am mai vorbit cu şoferul maşinii. Nimeni nu spune nimic, chipurile totul a fost o întâmplare. Totuşi, mi-a spus pasagerul de lângă şofer că nu poate spune nimic pentru că se teme.

Vă mulţumesc pentru interviu.

…Mi-ar fi plăcut, enorm de mult, să îi pot spune acum Doinei Aldea Teodorovici, La mulţi ani!…

2 gânduri despre &8222;Mai aproape de Doina Aldea-Teodorovici, interviu cu mama artistei, Eugenia Marin&8221;

  1. AU FOST OMORâTI SARMANII, DE CALAII NEAMULUI NOSTRU,
    PENTRU CâNTECELE LOR PATRIOTICE DE RE-UNIRE CU ROMANIA.
    SA FITI MANDRA, STIMATA DOAMNA, CA ATI EDUCAT ASEMENEA COPII !
    SUNT DEOSEBITI- NISTE MARTIRI AI NEAMULUI NOSTRU ! NISTE SFINTI !
    DE ASTA SI SUNT MUCENICI PENTRU IDEALUL NOSTRU !
    EU MA ROG ADESEORI PENTRU SUFLETELE LOR DE DINCOLO !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s