Dan Dungaciu din sociologie la Preşedinţie

NOTĂ: Interviul a fost publicat pe 10 Septembrie 2010 pe site-ul politik.md

Este cunoscut drept un foarte bun analist politic, un corect editorialist, mai nou un excelent consilier prezidenţial, însă se ştie prea puţine lucruri despre viaţa sa personală. Puterea pe care o emană, seninătatea cu care îşi expune liber gândurile, expresivitatea de care dă dovadă cred că au fost o doză de greutate la încrederea preşedintelui interimar Mihai Ghimpu pentru a-i propune funcţia de consilier prezidenţial pentru problemele integrării europene a Republicii Moldova.

Sociolog, analist politic, jurnalist, consilier politic, Dan Dungaciu, născut la Târgu Mureş, România este VIP-ul acestei săptămâni. Din anii de liceu şi-a dorit să devină sociolog şi a făcut parte din prima promoţie de studenţi sociologi după schimbările din 1989. „Sociologia are asemănare cu jurnalismul pentru că vorbim, cercetăm şi unii şi alţii realitatea doar că se face cu alte instrumente”.
VIP-ul acestei săptămâni spune că este pentru prima oară când dezvăluie mai multe taine din viaţa sa, în exclusivitate pentru politik.md. De asemenea a menţionat că se simte foarte bine la Chişinău, „de fapt, dintotdeauna m-am simţit bine, cu toate că trebuie să fac naveta Chişinău-Bucureşti”.
Noţiunea de timp liber este ambiguă pentru consilierul prezidenţial pentru că nu are un program flexibil „cînd vrei să sfârşeşti ziua de muncă atunci s-a încheiat, acasă plec atunci când îmi termin treaba şi totul depinde de activităţile pe care le am”.
Ce vă face fericit?
Nu am o reţetă pentru asta.
Ce cărţi se găsesc pe noptiera Dvs.?
Mai puţine decât mi-aş dori, în ultima vreme…
Care ar fi 3 lucruri de care nu v-aţi despărţi niciodată?
Dacă e vorba despre lucruri, nu mi-am pus problema niciodată în aceşti termeni.
Povestiţi-ne ceva despre familia Dvs.
Nu e nimic special de povestit. Din păcate, reuniunile de familie sunt mai rare decât mi-aş dori. Mama mea trăieşte în România, sora mea e cetăţean francez şi e stabilită de multă vreme în Occident, eu, mai nou, locuiesc mai mult la Chişinău. Nici când locuiam în Bucureşti nu era mult mai simplu, aşa că nu e deloc întâmplător că prilejurile cele mai bune pentru întâlnirile de familie erau vizitele la sora mea. Poate că odată şi odată ne vom reuni şi la Chişinău, cine ştie…
1. Cum a fost trecerea de la sociologie şi analize politice la consilierea preşedintelui interimar al Republicii Moldova?
Din punct de vedere tehnic, foarte firească şi naturală. Tocmai asta este una dintre sarcinile consilierilor: analiza sociologică sau politică. Personal, iarăşi lucrurile au mers cât se poate de bine.
2. Cum este să lucraţi cu Mihai Ghimpu şi de unde a pornit această idee?
Din punctul meu de vedere, foarte bine. Cum a apărut această idee? Totul s-a petrecut firesc. La 31 decembrie 2009 am primit din partea domnului preşedinte „Ordinul de Onoare” al R. Moldova. Ulterior, au urmat nişte discuţii cu domnia sa, a fost o propunere în acest sens, care m-a onorat, fără îndoială.
3. De cât timp aţi avut nevoie pentru a accepta propunerea preşedintelui?
Acceptul meu a venit prompt şi fără nicio ezitare.
4. De curând aţi devenit şi cetăţean al RM, ce înseamnă acest fapt pentru Dvs.?
Trebuie să spun, mai în glumă mai în serios, că nu s-a modificat nimic cu persoana mea, nici fizic, nici spiritual, nici ontologic după dobândirea cetăţeniei R. Moldova. Am trecut totul cu naturaleţea celui născut în R. Moldova şi care dobândeşte cetăţenia română.
5. Cum se împacă/ se împăcau toate activităţile pe care le aveţi cu cea de editorialist la cotidianul Timpul?
Activităţile se împacă pentru că sunt aşezate toate la locul lor şi mă străduiesc să nu confund planurile. Am fost editorialist aproape 2 ani de zile, am început pe 5 decembrie 2008, în urma unui interviu cu Sorina Ştefârţă, iar ultimul editorial a apărut la 6 iulie 2010.
Acum îndeplinesc funcţia de consilier prezidenţial pe probleme de integrare europeană, deci relaţiile mele cu presa sunt filtrate de noua mea însărcinare. Asta nu înseamnă că, în special vineri, când citesc ziarul Timpul, nu îmi dă târcoale un pic de nostalgie sau nu mă furnică degetele…
Dincolo de toate, am putea vedea şi o anumită continuitate aici. Ultimul editorial publicat pe 6 iulie 2010 şi el se numea „şase luni decisive pentru R. Moldova”. Încerc să văd noua mea postură ca pe un alt mod, faţă de cel de comentator-editorialist, de a-mi asuma dificultatea acestor şase luni.
6. Cum vedeţi evoluţia politică a Republicii Moldova?
Cum sugeram mai sus, pe termen scurt, o văd în termenii lui „a fi” sau „a nu fi”. Viitorul R. Moldova se joacă în aceste luni şi nu cred că exagerez spunând asta… La modul general, văd evoluţia politică de după alegerile din iulie 2009 într-o dinamică permanentă, surprinzătoare, deseori, cu aparente suişuri şi coborâşuri, dar menţinând, din punctul meu de vedere, un trend ascendent şi corect, cel puţin deocamdată. Vorbesc de aparenţe suişuri şi coborâşuri pentru că nu e de fiecare dată limpede care vor fi consecinţele unor evoluţii politice, cine pierde şi cine câştigă, până la urmă. Iată doar două exemple. Aş începe cu embargoul rusesc, mai mult sau mai puţin explicit, la produsele agro-alimentare din R. Moldova. Aparent, o lovitură pentru R. Moldova şi, cu siguranţă, mulţi producători au resimţit-o ca atare. Dar îndrăznesc să spun că, bine utilizată această oportunitate, R. Moldova poate câştiga pe termen mediu şi lung prin ruperea cordonului ombilical care o leagă până la şantaj de piaţa rusească. Eu nu spun că piaţa rusească nu trebuie utilizată – nici vorbă de aşa ceva -, dar trebuie folosită în doze decente, adică cele care să nu admită monopol sau şantaj. Din moment ce nu există limpede demarcată o graniţă între politic şi economic în spaţiul răsăritean, cel mai pragmatic lucru în relaţia cu Moscova nu este nici cedarea pe toate planurile, nici anularea oricărui drept la opinie, nici călcarea în picioare a propriei demnităţi sau a dreptului de a rosti adevăruri istorice. Cel mai pragmatic lucru în relaţia cu Rusia este… diversificarea pieţelor. Asta cred că trebuie să se întâmple: diversificarea pieţelor, a surselor energetice. De aceea embargoul rusesc poate fi o oportunitate, iar piaţa românească pentru produsele agro-alimentare din R. Moldova poate fi începutul diversificării de care vorbeam. Cum spunea undeva preşedintele american John F. Kennedy: „Scris în chineză, cuvântul criză este alcătuit din două caractere – unul înseamnă pericol, iar celălalt înseamnă oportunitate”.
Şi cel de-al doilea exemplu?
Un al doilea exemplu este tocmai referendumul din 5 septembrie. Sigur că rezultatul nu este o bucurie pentru iniţiatorii lui, iar imaginea AIE a avut de suferit în interior, dar şi în exterior. Dar nu cred că rezultatul este o catastrofă sau că ar trebui prezentat în aceşti termeni. AIE şi-a adus la urne, practic, votanţii – în jur de 780.000 – în timp ce comuniştii deocamdată nu au făcut această probă. Este incomparabil mai uşor să ceri cetăţenilor să nu participe decât să le ceri să participe. Poate PCRM să-i aducă la vot pe cei cărora le-a spus să stea acasă? Asta-i întrebarea. Alegerile vor arăta cu adevărat care este percepţia electoratului. Participarea la referendum n-ar fi trebuit să surprindă, pentru că, dincolo de sondajele hiper-optimiste – care au făcut teribil de rău credibilităţii publice a acestui instrument sociologic şi a unor case de sondaje active la Chişinău – o analiză rece ne-ar fi spus că rata de participare la vot în Republica Moldova este una de circa 50-60%. Asta ne arată experienţa. Scoţând de aici 30% din electorat, respectiv cei despre care puteam presupune că vor boicota acest referendum la cererea comuniştilor, ar mai fi rămas circa 30-40%, la care ar trebui adăugaţi si cei plecaţi peste hotare. Practic, sarcina AIE a fost să aducă la vot tot electoratul ei real şi virtual, ceea ce nu era o treabă uşoară. În plus, adăugaţi aici şi lipsa de miză a referendumului; faptul că cei care sunt plecaţi din Republica Moldova au preferat să-şi economisească energia şi banii pentru alegeri parlamentare; sondajele ultraoptimiste care au generat demobilizare la vot; lipsa de acţiune comună a AIE, care a refuzat la un moment dat constituirea unui staff comun al AIE pentru referendum; suprapunerea unor teme din alt repertoriu – corupţie, mafie etc. – care au canibalizat dezbaterea despre referendum etc.
De ce spuneţi că este o oportunitate?
Spun că ar putea fi o oportunitate. Pentru că în acest moment, pasul următor, după cum l-a anunţat preşedintele Ghimpu chiar în seara zilei de 5 septembrie, este dizolvarea parlamentului urmată de alegeri anticipate şi – posibil – reformă constituţională ulterior, adică ceea ce s-a propus încă de la începutul acestui an. Eu sunt absolut convins că există multă lume care astăzi regretă lipsa de participare la vot, iar rezultatul poate fi o mobilizare serioasă pentru electoratul real şi potenţial al AIE, din interior şi exterior. Nu cred că trebuie deci neglijat efectul mobilizator al rezultatului referendumului! De aceea nu m-aş grăbi cu concluziile foarte pesimiste. Rămân la părerea că o bătălie a fost, poate, pierdută, dar în niciun caz războiul. În condiţiile în care nu va interveni nici un factor exogen care să schimbe radical datele problemei, comuniştii nu mai pot câştiga decât pe greşelile Alianţei, pentru că potenţialul lor de creştere pozitivă s-a epuizat. Ceea ce pot face este doar să-şi conserve sau să-şi mobilizeze propriul electorat, insuficient însă pentru a reveni singuri la putere. Mingea este acum exclusiv în terenul Alianţei. De ea depinde, de luciditatea şi inteligenţa ei, ca pasul următor, adică alegerile, să-i aducă un număr de voturi în Parlament suficient pentru a avea puterea.
Ce înţelegeţi prin factori exogeni?
În R. Moldova se pot întâmpla multe lucruri surprinzătoare. Iată de pildă declaraţia liderului opoziţiei de la postul de radio Echo Moskvî prin care cere o „reacţie politică serioasă din partea instituţiilor abilitate din Rusia” la gesturile guvernării actuale. Şi continuă: „autorităţile ruse, instituţiile guvernamentale ruseşti ar trebui să reacţioneze mai dur şi mai serios la aceste lucruri, să nu se rezulte totul la limitarea exporturilor de fructe şi vin. Altfel, e o nimica toată”. Asemenea declaraţii sunt fără precedent în spaţiul răsăritean. Nu cred că există în istoria acestui spaţiu vreun lider politic care să ceară Moscovei asemenea sancţiuni economice şi politice împotriva propriului stat.
7. Aţi mers la referendum şi ce opţiune aţi ales?
Nu am reuşit. O problemă care ţine de perfectarea actelor.
8. Pe cine îl vedeţi în calitate de preşedinte al ţării noastre, sau cum trebuie să arate el?
Un preşedinte al R. Moldova va fi ales fie în mod direct de către cetăţeni fie ales de către parlamentari. Profilul preşedintelui se schimbă în funcţie de aceste circumstanţe, pentru că nu este deloc obligatoriu ca opţiunea electoratului să fie şi opţiunea Parlamentului şi invers. Altminteri spus, nu e sigur că ce ar alege parlamentarii este acelaşi lucru cu ce ar alege cetăţenii în mod direct. Deci, dacă mă întrebaţi cum trebuie să arate viitorul preşedinte, vă răspund scurt că asta depinde de modul în care acesta va fi ales.
9. Cum priviţi Moldova activând aici? Ce ne lipseşte pentru a fi un popor fericit, integru şi realizat?
Mărturisesc că nu am văzut niciodată oameni care să poată spune cu mâna pe inimă că „suntem un popor fericit, integru, realizat”. Aşa ceva nu există, doar, eventual, la nivel de percepţie externă. Din exterior, America sau Occidentul ni se par prospere, fără griji, populate cu popoare „fericite, integre, realizate”. Dar asta e doar o privire din exterior. Nu cred că întrebate explicit, respectivele popoare s-ar defini aşa. Ştiţi, este ca în cazul paradoxal al „României pitoreşti” a lui Vlahuţă. Câţi dintre noi, de pildă, am scrie despre România în aşa termeni? E greu să scrii despre locul în care îţi duci traiul zilnic că e „pitoresc”. Nu e nimic „pitoresc” să te scoli în fiecare dimineaţă să mergi la serviciu, să cumperi rechizite copiilor, să duci maşina la reparat, să găteşti, să calci, să speli, să mergi la cumpărături, să achiţi creditul la bancă etc… „Pitoresc” este un atribut pe care îl pot folosi faţă de România sau altă ţară străinii, călătorii, cei veniţi ocazional. Deci, revenind la cetăţenii R. Moldova şi la termenii întrebării dumneavoastră, nu cred că scopul lor este să atingă perfecţiunea şi fericirea maximă, cât să ajungă să aibă aceeaşi gamă de probleme şi aspiraţii pe care le au astăzi europenii, adică germanii, francezii, italienii, englezii etc., cei cu care se compară, explicit sau implicit, de fiecare dată când li se pare că lucrurile funcţionează prost în republică. Iar pentru a ajunge la acest nivel, nu există decât o soluţie: conştientizarea cu adevărat a ceea ce înseamnă integrarea europeană şi cum se poate ajunge la asta. Dictonul UE e simplu: „dacă vrei să fii cu noi, trebuie să fi ca noi!”. Asta înseamnă, în ultimă instanţă, procesul de integrare europeană.
10. Sunteţi în miezul presei de la Chişinău, ce credeţi despre presa de la noi?
În mod cert este unul dintre punctele la care R. Moldova a progresat enorm după schimbarea de putere. Şi nu în sensul în care au apărut, brusc, jurnalişti care să capteze publicul. Jurnaliştii sunt, în general, aceeaşi, doar că acum vocea lor poate fi auzită. Spaţiul public începe să se constituie deşi, fireşte, mai sunt încă multe de făcut, iar unele organe de presă se comportă de parcă alegerile din 2009 nu ar fi existat… Dar dincolo de asta, evoluţia spaţiului mediatic în R. Moldova este un spectacol în sine. Un lucru pe care îl urmăresc cu interes este, de pildă, dacă va reuşi să prindă aici o televiziune de ştiri. Încă nu mi-e limpede… Dar experienţa evoluţiei spaţiului public din România mă ajută, cred, prin comparaţie, să intuiesc mai bine paşii R. Moldova şi etapa la care se află din punct de vedere mediatic.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s