Ambasadorul muzicii moldovenești – Ion Suruceanu

NOTĂ: Interviul a fost publicat pe 11 Septembrie 2009 pe site-ul politik.md

”A mai trecut încă o toamnă, din viața lungă de actor/ O tristă și frumoasă doamnă, cu flori m-așteaptă la pridvor. Se cerne frunza ruginită, de pe salcâmi și de pe fagi/ Iar eu privesc ca-ntr-o oglindă în ochii ei atât de dragi.

Când frunzele cad de pe tei și intră prin geam în odăi/ Tu toamnă să nu mă iei din brațele acestei femei. Vom fi mereu împreună ca florile într-o cunună/ Ca tremurând de mistere pe cer două stele”.
Cântă interpretul Ion Suruceanu în melodioasa și frumoasa sa piesă ”Toamna”. Ion Suruceanu este VIP-ul acestei săptămâni, celui  pentru care a 60-a oară, în această toamnă persoanele dragi, rudele, prietenii, dar și sutele de admiratori i-au spus ”La mulți ani!”.  Vocea sa puternică, persoana sa interesantă, felul său glumeț de a spune lucrurilor pe nume m-a făcut să descopăr o altă latură pozitivă a maestrului. Mereu tânăr și îndrăgostit de muzică, Ion Suruceanu a demonstrat că este unul dintre cei mai iubiți interpreți de muzică ușoară de la noi. Popularitatea sa a depășit hotarele țării, astfel, pe bună dreptate, putem să-l numim ambasadorul muzicii mldovenești. Dacă vreți să aflați cum au fost cei 40 de ani petrecuți pe scenă, dacă vrea să se implice, VIP-ul săptămânii, în politică, care sunt cele mai neobișnuite cadouri pe care le-a primit de la fani, sau dacă este afectat de criza economică vă îndemn să citiți în interviul de mai jos.
1. Care au fost emoțiile trăite la prima ieșire pe scenă, adică cum a fost debutul cântărețului Ion Suruceanu?
Debutul meu artistic a început pe când aveam 19 ani. Atunci am mers la Leningrad, în 1968, cu formația ”Noroc” în sala Palatului Gorki, cea mai mare de pe atunci și exact după 40 de ani am mai avut un spectacol acolo. Apariția mea în scenă dura doar 15 minute, dar cântam în limba română și imaginați-vă toți să te aplauze cu toate că nu înțelegeau nimic era un lucru apreciat. După aceea am înțeles că o piesă poate să fie aplaudată și apreciată nu numai pentru că este înțeleasă, dar pentru că linia sa melodică este foarte frumoasă.  Emoții, bineînțeles, au fost mari, mai ales, întâlnirea cu publicul, pentru că nu prea aveam mare experiență pe scenă. Până la începerea spectacolului aveam mari emoții, chiar eram cuprins de o frică interioară, dar după aceea așteptam să treacă mai repede zilele și să vină alte concerte. Îmi părea mult timp de la un spectacol până la alt spectacol, pentru că de la fiecare învățam ceva nou. Orice spectacol își are specificul său, de fapt, este imposibil o piesă să o cânți de două ori într-un concert la fel, dar nemaivorbind de spectacole. Este imposibil pentru că de fiecare dată găsești câte ceva nou.
2. Cum ați trăit cei 40 de ani pe scenă?
Foarte frumos. Nu regret absolut nici un moment trăit pe scenă. Poate primii 10 ani de activitate în scenă nu cântam eu ceea ce îmi doream, deoarece erau alte legi care ne obligau să cântăm anumite piese care chiar dacă nu îți plac, dar erai obligat să le cânți. Dar bine că am trecut și peste lucrul acesta și după ce am căpătat experiență pe scenă, după 10 ani de activitate am început să lucrez cu compozitorii care scriau în special pentru Suruceanu. Pentru că pe atunci compozitorii aduceau piesele la Filarmonică, iar directorul o cumpăra și spunea piesa asta o cântă unul sau altul, cu toate că după maniera interpretativă, după timbrul vocii nici nu-ți mergea piesa, dar erai obligat să o cânți. Am cântat piese scrise de Mihai Dolgan, de Petre Teodorovici, de Ion Aldea Teodorovici, de Ion Enache, de Anatol Chiriac, dar cel mai mult am colaborat cu Ian Raiburg, timp de 25 de ani.
Pe atunci, când mergeam des în turnee câte 2, 3 luni,  în Uniunea Sovietică și Asia Mijlocie, aveam o lege nescrisă. Și anume dacă făceam atâta drum ultimul spectacol era cel mai așteptat pe care îl numeam spectacolul verde. Ceea ce însemna că făceam câte o șotie în scenă, instrumentiștii, spre exemplu, se înțelegeau că la una din melodiile mele să îmi schimbe tonalitatea. Mi-au făcut o tonalitate cu vreo 3, 4 trepte mai sus și dacă nu era de la Dumnezeu să am timbrul pe care îl am nu știu cum mă descurcam. Astfel, am coborât cu o octavă mai jos, dar era tare hazliu, lumea din sală nu știa că așa se cântă piesa și au primit-o frumos, dar băieții din scenă râdeau foarte tare de mâine. Se mai întâmpla că uitam cuvintele pieselor, mai ales a celor în limba rusă, și, o dată eram în Uniunea Sovietică și ce puteam face, unica ieșire din situație era să compun la moment alte versuri. Am trăit momente hazlii, dar scena iartă și le primește pe toate, acum nu se mai fac asemenea lucruri pentru că se cântă pe playback, fac circ pe scenă.
Însă, au fost și momente mai serioase. Prin 1969 eram într-un turneu la Nicolaev și la repetiție, Alexandru Cazacu, chitaristul pe care îl consider, eu, unul dintre cei mai buni, cel care făcea să plângă chitara cu adevărat a avut un incident din care putea să moară. A început să cânte și când s-a apropiat de microfon s-a electrocutat, noroc că am fost și eu pe scenă, alături de el și am ferit stativul microfonului și astfel și-a revenit.
3. Unde sunteți mai solicitat pentru a susține concerte în țară sau peste hotarele ei?
În ultima perioadă de timp sunt mai solicitat peste hotare, dar și mai remunerat. Cred că există o explicație, la noi se spune lasă că Suruceanu e al nostru. Noi mai reușim să-l ascultăm, hai mai bine să îl ascultăm pe altul. Când mergi peste hotarele țării cu totul altfel ești primit. Nu port ură, pentru publicul spectator de la noi, ci stimă și respect pentru că au fost și rămân alături de mine timp de 40 de ani. Merg des în Ucraina, Rusia, Israel și cel mai des în România. Am invitații și în Spania, Portugalia, Italia, Marea Britanie, dar nu pot pleca deoarece nu-mi place să stau la Ambasadă pentru a-mi deschide viză.
4. Cum vedeți actuala situație social-politică din țară?
Cred că mulți sunt de acord cu mine că există o lege căreia trebuie să te supui, voința poporului. Ei bine, chiar dacă alegerile parlamentare s-au sfârșit cu 50 la 51, deja trebuie să recunoști că ești în opoziție, că ai pierdut încrederea în popor, ai pierdut puterea. Vrei sau nu, trebuie să cedezi. Ar fi fost foarte frumos dacă a doua zi după terminarea alegerilor ar fi făcut o declarație publică, Vladimir Voronin, o adresare către popor mulțumindu-le pentru încrederea celor 8 ani cât au stat la guvernare și încredințându-le puterea noii guvernări. Ei sunt tineri, gândesc altfel, procedează altfel. Eu cred că ar fi cel mai corect și frumos mod în care se poate de procedat. Uitați-vă în întreaga lume cum se procedează în mod civilizat, dar la noi până nu se bat, până nu se împușcă, nu se ascund sau până nu dispar ca să dea vina unul pe altul nu rezolvă nimic. Întreaga lume se râde de noi, pentru că nu se poate de făcut asemenea lucruri. Cred că dacă ai pierdut fi-i mulțumit de ceea ce ai și împacă-te cu gândul că asta este. Spre exemplu, Mircea Snegur când a pierdut alegerile, în dimineața imediat următoare a luat un buchet mare de trandafiri albi și a mers la domnul Lucinschi și l-a felicitat pentru că a câștigat.
5. Nu doriți să vă implicați în politică?
Nu doresc să mă mai implic în politică, pentru că am fost implicat timp de 4 ani din 1994 până în 1998. Nu îmi pare rău că am făcut acest lucru, pentru că am văzut ce înseamnă politica în miezul ei, acolo unde se fierbe ea. Da, sunt lucruri și interesante, dar sunt mai multe lucruri murdare decât cele curate, dar aceasta este politica. Și chiar de atunci mi-am spus cum unii nu vor să facă armată de 2 ori așa nici eu nu mai vreau să mă implic în politică a doua oară. Am înțeles că sunt menit pe acest pământ ca să mă ocup cu altceva, numai nu cu politica.
6. Soția Dvs., Nadejda, nu este geloasă pe faptul că sunteți mereu înconjurat de atâtea femei frumoase?
Nu. Ea de la bun început a știut cu cine se mărită, asumându-și acest risc. Nu am și nici nu am avut probleme de acest gen cu soția mea. Dar să mai știți că ținuta mea scenică nu a dat niciodată vreun motiv ca să fiu telefonat, sau să fiu urmărit, nici motiv de vorbă multă eu nu le-am dat spectatoarelor. În această privință eu am fost întotdeauna foarte atent și nu am dat nici un motiv. De aceea și mai există familia mea de 38 de ani.
7. Cu ce vă ocupați în timpul liber sau atunci când nu cântați ce faceți?
Atrag mai multă atenție nepoților mei, Cristi de 7 ani și Ionela de 3 ani. Cu ei îmi place să petrec cât mai mult timp. Cu Cristi îmi place să merg la pescuit, chiar anul acesta el a prins câțiva pești și ne mândrim cu acest lucru. Unicul vis neîmplinit al meu este că nu am reușit să-mi construiesc o casă pentru că nu îmi place să trăiesc la bloc. Dar nu am reușit să fac acest lucru din cauza a 2 persoane și anume Vladimir Voronin și Vasile Tarlev, deoarece m-am adresat la ei timp de 8 ani de când ei au fost la conducere să-mi dea un lot de 6 ari pentru a-mi construi o casă. Pentru că după ce m-am adresat la ei mi-au promis că o să hotărască această problemă și m-au purtat așa pe drumuri până jumătate de an în urmă. Eu aniversarea de 60 de ani, mi-am dorit nespus de mult, să o sărbătoresc acasă, afară cu nepoții și cu toți invitații.
8. Care sunt cele mai neobișnuite cadouri pe care le-ați primit de la fanii Dvs.?
Chiar în această săptămână am primit un cadou foarte neobișnuit și care a ajuns cu o zi înainte de ziua mea de naștere (9 septembrie) o icoană, îngerul păzitor, confecționat din aur și argint, o lucrarea deosebit de frumoasă și foarte neobișnuită. Mi-au trimis-o fanii din Ucraina. În rest nu pot spune că am primit lucruri așa neobișnuite. În toți ani mei de activitate nu am fost alintat cu cadouri și nici nu am pretins la ele.
9. Cu cine dintre interpreții străini ați colaborat sau mai colaborați la moment?
Am cântat aproape cu toate stelele estradei rusești, Pugaciova, Kirkorov, Kobzon. Mai puțin am colaborat cu cei din România, am susținut un concert cu Dan Spătaru. În Ucraina sunt în relații foarte bune cu cei mai mari interpreți, la fel și în Bielorusia am cântat cu mulți interpreți.
10. Actuala criză economică nu vă afectează solicitările la concerte, nunți, cumătrii?
Ceea ce ține de concerte ar fi ceva, pentru că sunt mai rar spectacole, dar ceea ce ține de nunți chiar nu am nici o problemă, sunt solicitat destul de mult. Eu pot să cânt vineri, sâmbătă și duminică la câte 4 nunți consecutiv. Acum în toamnă când seara vine devreme am posibilitate să cânt la mai multe nunți. Pentru că, de obicei, cânt aici în Chișinău, dar dacă trebuie să plec din oraș, atunci combin ori cânt aici trei și apoi una în afara orașului, ori cânt mai întâi în alt oraș și apoi vin în Chișinău, pentru că este mai ușor de deplasat. Astfel nu sunt afectat de criza economică.
11. S-a întâmplat să scrie cineva urât despre Dvs., sunteți supărat pe vreun jurnalist?
Nu, în presă întotdeauna s-a vorbit de bine despre mine, doar o dată s-a scris mai rău, doar că jurnalistul a scris ceea ce a spus altcineva despre mine. Aici jurnalistul nu poartă nici o vină pentru că el a redat ceea ce i-a spus altcineva. Nu poți să fii drag tuturor, bineînțeles, de aceea eu mă supăr pe ceea ce se mai scrie despre mine, dar foarte repede îmi trece, așa că nu pun la inimă totul.
12. Dacă nu ați fi cântăreț ce v-ați dori să fiți?
Eu mi-am dorit foarte mult să fiu fotbalist, dar dacă eram fotbalist nu discutai tu cu mine astăzi pentru că fotbaliștii finisează cariera lor mult mai devreme. Dar mi-aș fi dorit tot cântăreț să fiu, nu pentru că este mai ușor, dar pentru că îmi place. Dacă cineva crede că să fii interpret este atât de ușor, amarnic se greșește Este foarte greu să fii întotdeauna în formă și să ai grijă de coardele vocale.
13. Cum vă afectează viaţa personală faptul că sunteţi o persoană publică?

La artiști există 2 extreme: 1 atunci când ești artist începător ești foarte atent cum te îmbraci, cum te încalți, ce spui, faci tot posibilul să fii cunoscut și remarcat. A doua perioadă este aceasta care o trăiesc eu acum când faci tot posibilul ca lumea să nu te cunoască. Acum mă îmbrac așa ca lumea să nu mă cunoască, în schimb numai încep să vorbesc că toată lumea mă recunoaște. De multe ori vânzătoarele spun ”domnule Suruceanu pentru Dvs. vă dau mai ieftin”, dare eu le spun, nu, da-ți mai ieftin celor care nu au bani, dar de la mine luați atât cât costă. Dacă o să-l vezi pe unul care nu prea are bani să-i dai, lui, mai ieftin. De foarte multe ori am făcut bine oamenilor de pe stardă, sau bătrânelelor din magazine. Atunci când văd că nu prea au cu ce să plătească cele cumpărate. De multe ori mi s-a întâmplat să plătesc în locul persoanelor care văd că sunt mai nevoiași. Eu foarte des fac acest lucru și îl fac cu o mare plăcere. Mi s-a întâmplat, de multe ori, să le dau bani și copiilor care cerșesc în stradă, cu toate că nu mă cunosc, dar încerc să fiu bun cu toată lumea. Nu pot spune că sunt cel mai bun la inimă, dar sunt departe de rău.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s