RSS

Igor Boţan: rezistent la succes şi pasionat de lectură

16 Apr

NOTĂ: Interviul a fost publicat pe 10 Aprilie 2009 pe site-ul politik.md

Îl cunoaştem pe Igor Boţan, directorul executiv al Asociaţiei pentru democraţie participativă ADEPT, din analizele politice atât de profunde, din interviurile sale obiective, din emisiunile tv şi radio. Îl cunoaştem ca fiind unul dintre cei mai fini comentatori politici de la noi, însă nu cunoaştem detalii din viaţa sa personală. Astăzi, noi, prin interviul de la VIP-ul săptămânii îl vom cunoaşte altfel pe Igor Boţan.

1. De ce un fizician, profesia Dvs. de bază, și-a reprofilat domeniul în politică? Când și de ce?

Eu nu mi-am dorit această reprofilare. Aşa s-a întâmplat că a trebuit să-mi schimb ocupaţia după ce la începutul anilor ’90 al secolului trecut finanţarea ştiinţei în R. Moldova a căzut sub o anumită limită care făcea imposibilă dezvoltarea domeniului de care m-am ocupat timp de zece ani. Până în prezent regret acest lucru. Aveam o ocupaţie foarte interesantă, deţineam încă din perioada sovietică titlul ştiinţific (candidat în ştiinţe fizico-matematice), deci aveam un statut social peste medie. Vă daţi seama că reprofilarea nu a fost cea mai fericită evoluţie în viaţa mea. Necesităţile generate de circumstanţe şi-au făcut treaba şi în prezent sunt cel pe care-l intervievaţi într-o anumită calitate.

2. Sunteţi unul dintre cei mai fini comentatori de politică, emisiuni TV, interviuri, analize. Vă mulțumește impactul public pe care îl aveţi? Nu v-a ispitit niciodată implicarea directă în politică?

Eu nu ştiu ce impact public au intervenţiile mele. Sigur, mi-ar plăcea să aflu că impactul este sesizabil. Dar, eu niciodată nu am cerut nimănui să-mi publice vreun articol sau sa mă cheme la vreo emisiunea televizată sau radiofonică. Dacă mă invită, înseamnă că ceea ce spun prezintă, oarecum, interes. Nu mi-a propus nimeni vreodată să ader la vreun partid, intuind, probabil, refuzul meu. În privinţa motivaţiei, vă pot mărturisi că încă fiind copil mi-am dorit sa devin cercetător. Aproape reuşisem când devenisem fizician. Dacă a trebuit să-mi schimb domeniul de activitate în continuare aş vrea sa mă afirm tot ca cercetător în domeniul social şi politic. Am convingerea că oamenii trebuie să facă doar ceea ce le place. Mie nu-mi place să fiu politician. Dar să ştiţi că mi-aţi sugerat o idee foarte bună. Dacă dă Domnul să ajung să mă pensionez peste vreo 20 de ani, voi candida pentru funcţia de deputat pentru ca să pot ulterior beneficia de o pensie bună şi, eventual, de profilaxii medicale de calitate. Glumesc.

3. Vă cunoaștem a fi o persoană obiectivă. Cum puteți să vă păstrați obiectivitatea în analiza cazurilor complicate social-politice din țară? 

Nu cred ca aici cuvântul obiectiv este cel mai potrivit. Sunt, mai degrabă, cumpătat. Ca tot omul, am preferinţe, dar înţeleg că este necesar să iau în consideraţie toţi factorii relevanţi, care influenţează procesele sociale şi politice. Am convingerea că în societatea noastră destul de polarizată e nevoie de dezbateri competente pe marginea celor mai sensibile probleme. Dacă e aşa, atunci cei care comentează procesele social-politice trebuie să dea dovadă de o anumită echidistanţă, fără a elucida expunerea propriului punct de vedere.

4. Cu ce asociați politica din Republica Moldova?

Cu iarmarocul vanităţilor. Este exact ceea ce se întâmplă în R. Moldova, unde nivelul culturii politice a maselor largi este scăzut, iar liderii politici sunt măcinaţi de ambiţii disproporţionate faţă de talentul şi capacităţile lor personale.

5. Conform ultimului sondaj de opinie realizat de BOP, cetățenii au cea mai mare încredere în biserică, considerați că Biserica devine un instrument ușor de manipulat în mânele politicienilor?

Biserica este o instituţie fundamentală. Nu a existat vreodată comunităţi stabile de oameni sau popoare care să nu fi avut Zei şi Dumnezei. Este o necesitate intrinsecă. De aceea, toate popoarele au sanctuare, locaşuri sfinte. Sunt convins că oamenii religioşi sunt cei mai fericiţi, chiar dacă se întâmplă să îndure lipsuri şi suferinţe mari. Din păcate, eu nu sunt un om religios. Cu toate acestea sunt un cititor foarte atent al Bibliei, pe care o percep ca pe un Monument al înţelepciunii. Întrebarea Dvs. se referă mai degrabă la cler. Aici lucrurile diferă. Nu e un secret că politicienii recurg la utilizarea autorităţii Bisericii în scopurile lor prin intermediul reprezentanţilor clerului. Noi avem un proverb foarte popular, care spune “fă ce spune popa, nu face ce face el”. Din păcate, de foarte multe ori recurgerea la acest proverb este justificată, dar nu trebuie să exagerăm. Fără Biserică şi fără cler lucrurile în societăţile umane ar degenera dramatic.

6. Activitatea Dvs. implică multă muncă, noi vrem să aflăm cum vă desfășurați o zi obișnuită de lucru? Aveţi timp şi pentru viaţa personală? Cum procedaţi, delimitaţi ferm cele două dimensiuni sau continuaţi să vă ocupaţi de partea profesională şi dincolo de programul de lucru?

Sunt foarte punctual în relaţiile cu alte persoane. Din păcate, sunt extrem de nedisciplinat în privinţa activităţii mele propriu-zise, de aceea nu aş recomanda nimănui să-şi planifice ziua de muncă şi să şi-o consume după cum o fac eu. Viaţa mea personală începe dincolo de rutina necesară. Dacă mă ocup cu ceea ce îmi place la lucru sau acasă, în familie, zic că asta face parte din viaţa mea personală. Poţi lucra toată ziua în birou şi ieşi seara extrem de satisfăcut, şi asta e parte a vieţii personale. Dacă mă ocup cu ceea ce trebuie să fac, dar nu-mi place, zic că mă conformez necesităţilor. În acest sens, programul de lucru este o variabilă foarte elastică, acest adevăr l-a descoperit soţia mea. Vă mărturisesc că simt un discomfort imens de pe urma dezorganizării mele. Cauza este cercul foarte larg de interese şi decepţia profundă de a nu putea menţine la un nivel bun “alimentarea” acestor interese cu noi informaţii şi lecturi. Este vorba despre conflictul clasic dintre oceanul de informaţie şi capacitatea redusă de a o asimila. Domeniile de interes sunt literatura, ştiinţele exacte, în special astronomia, psihologia, istoria, etc.

7. Care este cercul de prieteni a analistului politic, Igor Boțan, și care sunt discuțiile abordate la întâlnirea cu ei?

Am prieteni foarte buni. Printre ei sunt cei pe care i-am cunoscut la nevoie, dar sunt şi cei cu care, pur şi simplu, i-am descoperit în timpul unor luări de atitudini sau în cadrul unor discuţii foarte interesante. Nu descopăr nimic afirmând că esenţa adevărată a omului iese în evidenţă în condiţiile de criză, atunci când manifestarea reflexelor şi instinctelor scoate la iveală calitatea morală a oamenilor.

8. Ce pasiuni aveţi, ce vă place să faceţi într-o zi liberă, în week-end sau în concediu?

Pasiunea mea principală este lectura. Îmi place să mă odihnesc la tăiatul viţei de vie. În concediu prefer să merg la mare, îmi place să înot.

9. Care sunt autorii preferați pe care ne îndemnați să îi lecturăm și noi, în afară de domeniul politic?

Este cea mai dificilă întrebare. La diferite etape ale evoluţiei mele de fiinţă umană am avut diferiţi autori preferaţi. În adolescenţă autorul preferat era Mihai Eminescu, în anii studenţiei – Fiodor Dostoevski, Jean-Paul Sartre, Albert Camus. După ce m-am format – Bertrand Russell. În prezent, autorul meu preferat este Varlam Şalamov. Nu cred că eu sunt persoana care poate recomanda ce să citească alţii. Eu m-am educat sporadic. Totuşi, aş îndrăzni să recomand să fie citit Şalamov. Culegerea lui “Колымские рассказы” este uluitoare din toate punctele de vedere. Povestiri foarte scurte de un conţinut foarte profund şi de o măiestrie literară foarte rară. Ele arată atât profunzimea suferinţelor unor oameni nevinovaţi, cât şi capacitatea imensă de rezistenţă. Dacă e să vorbim metodic, atunci aş zice că oamenii trebuie să studieze istoria şi să încerce să citească operele celor mai buni scriitori, să asculte muzica celor mai buni compozitori ai epocilor respective. Acest lucru ar trebuie să fie educat în şcoală.

10. Cum comentați protestele masive organizate în PMAN ca răspuns la rezultatele alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009? Credeți că tinerii vor reuși să schimbe ceva?

Tinerii sunt cei mai curaţi, ei nu au experienţa aranjamentelor şi compromisurilor. De aceea, ei sunt categorici. Entuziasmul tinerilor este forţa care sparge stereotipurile. În PMAN au avut loc două evenimente paralele. Unul a fost legal şi legitim, iar altul criminal. Nu vreau să intru în detalii privind vandalismul manifestat de cel de al doilea grup. Va trebui să învăţăm o lecţie foarte tristă despre cum entuziasmul tinerilor poate fi deturnat de grupurile criminale pentru a-l folosi în scopurile lor. Cred că este nevoie de o amplă investigaţie pentru identificarea criminalilor.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Aprilie 2011 în Interviuri

 

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: